Forbes: Cum caracterizați piața cărții în anul 2014?
Călin Vlasie: În absența unor statistici actualizate (ultimele statistici oficiale sunt din 2012 și sunt publicate de INS), mi-este imposibil să ofer date cât de cât apropiate de valorile reale. Iar în urma unui sondaj realizat de Institutul Român de Studii Sociale privind interesul pentru lectură, a reieşit că doar 21% dintre români au citit o carte în 2012!
Lucrurile nu cred că s-au schimbat în bine între timp. Mai mult, fostul ministru al Educației, domnul Pricopie, a reușit pentru prima oară în istoria României să scoată cărțile din școală, interzicând profesorilor să recomande elevilor cărți școlare, sub motivul aberant că, în acest fel, profesorii ar comite acte de corupție! Cei din generația mea au avut profesori care veneau la ore cu brațele pline de cărți pe care le recomandau pentru studiu și lectură… Comuniștii ăia proști, care conduceau învățământul pe atunci, nu-i acuzau deloc de corupție…
Iubitorii de cărti s-au împuținat drastic. La târgurile de carte vin mai mult cititori de vârsta a III-a și a IV-a. Vezi foarte puțini copii și elevi pentru că profesorii nu-și mai bat capul cu o activitate incriminată de politrucii actuali din educație.
Cerere de carte? E ca și cum ai spune cerere de cuie în cap! Dacă nimic nu e stimulativ, dacă foamea și prostia sunt de o mie de ori mai tari, cum poate veni pofta de lectură și de carte? Nu vine și nu va veni câtă vreme învățământul actual din România este aproape blocat de birocrație stupidă, iar profesorilor le-au mai rămas foarte puține resurse motivaționale.
Este strigător la ceruri ce se întâmplă. Niciodată România nu a coborat atât de jos din punct de vedere educațional. Cartea înseamnă educație, e motorul educației, al culturii și implicit al civilizației. Pierderile sunt incomensurabile, iar cei care au produs crima educațională în România ultimilor decenii ne scuipă în ochi în fiecare seară la televizor. Pentru crima educatională organizată, Codul Penal românesc nu prevede încă nicio sancțiune.
GALERIE FOTO: Topul celor mai vândute cărți de autori români, în 2014
Este de înțeles că, în acest marasm, șubreda industrie editorială abia se mai ține. Dacă luăm în comparație numărul de titluri editate într-un an editorial, constatăm că acest număr a scăzut de 5 ori față de anii ‘90. Iar relațiile cu „actorii” producției editoriale sunt de cele mai multe ori penibile. Cu tiraje mici, nu ai cu ce plăti nici autori, nici traducători, nici ilustratori, mai nimic.
Trăim într-o iluzie și într-o improvizație. În schimb, suntem plini de bășcălie și de ifose. Cu câțiva autori, cu mai multă notorietate, care se vând, nu se poate vorbi de o adevarată emulație sau de un progres.
Cartea ține de strategia de apărare a țării, dacă ne gândim la câtă independență, stabilitate, bunăstare aduce instrucția și educația într-o societate. Politicienii noștri vor proști pentru vot și atât. Poate ceva se schimbă fundamental în perioada următoare.
Forbes: Ce aveți de apreciat și de reproșat rețelelor de distribuție de carte și librarilor?
Călin Vlasie: Librăriile din România, din ce în ce mai puține, de câteva ori mai puține decât acum două decenii, se confrunta cu aceeași realitate descrisă mai sus. Dacă în librărie nu intră decât foarte puțină lume, cum o să poată realiza librarul venituri care să-i asigure plata costurilor de funcționare? Librarii există doar în orașele mai mari, total insuficient însă pentru a acoperi nevoile tuturor românilor, mai ales cei din mediul rural sau din orașele mici.
Citeam cu oroare cum fostul ministru al educației, domnul Pricopie, indica profesorilor să trimită elevii să cumpere cărți din librării pentru că dânsul, în București, așa a procedat cu propriile odrasle. Daca ar fi trăit la Ciorogârla, mă îndoiesc să fi putut cumpăra cărți din sat. Pentru singurul motiv că acolo nu există comerț cu cartea. Pentru domnul Pricopie toată România e un București extins până în ultima văgăună.
E drept, însă, că o bună parte dintre librării n-a fost interesată să preîntâmpine eșecul, librarii au preferat să fie doar depozitari de carte, fără să implice investiții în promovarea produselor depozitate în regim de consignație, în informatizarea sistemului de vânzări – așa cum o cere Legea cărții (nr. 186/2003), pompos intitulată legea pentru promovarea Culturii Scrise, lege pe care niciodată de la promulgare nu a respectat-o nimeni! Și care acum e total depășită. Și de care astăzi aproape nimeni nu mai știe.
Librăriile clasice, care mai sunt în funcțiune, și-au făcut site-uri de promovare, aplicații comerciale care să le permită rapid analize ale vânzărilor. Apariția librăriilor online a dinamizat mult managementul librăriilor clasice.
Eu nu cred nici în moartea cărților clasice, nici în cea a librăriilor clasice. Chiar dacă, la un anumit moment, ponderea producției editoriale ar putea fi electronică, iar a vânzărilor – online, prin librării virtuale. Oricum, în România, cu atâția analfabeți și semianalfabeți produși în ultimii 25 de ani, va mai trece timp până când ne vom muta în spațiul virtual.
GALERIE FOTO:Topul celor mai vândute cărți de autori străini, în România
Forbes: La ce cifră de vânzari estimați piața de carte din România, în 2014?
Călin Vlasie: Nu cred să depășească în mod real 40-45 de milioane de euro! Primele 5 edituri nu depășesc împreună o cifră de afaceri de 15 milioane de euro, următoarele 10 edituri mai fac alte 15 milioane de euro. Iar celelalte, nu foarte multe, nu cred să cumuleze mai mult de 10-15 milioane de euro. Cu TVA, cu diversele impozite, statul nu câștigă mai mult de 20 milioane de euro într-un an din această afacere. Iar profiturile editurilor, profiturile „baronilor”, cum i-a denumit în mod inept domnul Ponta și doamna Andronescu, nu depășesc câteva milioane de euro pe hârtie, căci majoritatea acestor profituri sunt calculate din stocuri.
În realitate, editurile sunt într-o situație disperată, multe au dispărut sau au intrat în insolvență, au acumulat datorii cu mult peste puterile lor. De aceea, investițiile în industria editoriala sunt rarisime și puțin mai mari decât ale unui buticar mai vizibil.
