Strada Brezoianu nr. 4, vineri, ora 19 și-un pic. Mesele de afară, mai mereu pline de oameni așezați față în față, te invită înăuntru. Într-un colț din partea dreaptă, un cuptor imens cu palete de lemn aruncate deasupra mustește în așteptare, în vreme ce doi bucătari se agită cu rost la masa de gătit. Barul lung, scaunele înalte, mesele mici, decorul decupat parcă dintr-o mânăstire modernă te pregătesc pentru cele două bucurii: pâine, în toate felurile și vin adus din cramele de pretutindeni ale țării.
„Faptele și gusturile importante sunt adesea simple. Nu lasă loc de vorbe goale. Cer prieteni pentru a fi povestite și familie pentru a fi duse mai departe. Pâine și Vin este bucuria de a-i pune pe ai tăi la aceeași masă, este locul unde-ți vin cuvintele care-ți stăteau pe limbă: cald, sincer, iute, blând, tihnă, sfat.“ Așa sună prezentarea restaurantului Pâine și Vin și este descrierea onestă a ceea ce se întâmplă aici. Pe fiecare masă există câte o cutie de lemn cu uleiuri aromate, oțet balsamic, sare, piper, șervețele negre și o plantă suculentă. Parfumul de jar încins și de pită coaptă te cuprinde imediat ce ți-ai făcut curaj să te așezi.
Imediat cum am intrat, de fiecare dată, am primit, într-un soi de ritual specific casei, mici bucăți de pâine coaptă și un degetar cu vin, numai cât să netezească papilele gustative către ceea ce urma. Pe mine mă bucură categoria „Flăcări Scandinave“, un knekkerbrod rustic în două variante, cu somon marinat, capere și smântână cu hrean, dar nici varianta cu mozarella, blue cheese, pere, rozmarin și prosciutto crudo nu-i de ocolit.
În miezul verii am asortat fie un pahar de Wine Cobbler, un cocktail pe bază de vin, suc de ananas și struguri, fresh de grepfrut și portocale, sirop de miere și flori comestibile incredibil de bun, fie o răcoritoare apă Vivreau simplă sau infuzată cu fructe de sezon, după cheful zilei. Pâine și Vin este un loc unde mâncarea se împarte. Altfel cum aș fi putut încerca și Jarul mexican cu cheddar, carne de vită și coriandru, Cuptorul flamand cu bacon, dulceață de ceapă și pătrunjel sau Vatra Romană cu prosciutto cotto, anghinare și rucola?
Îmi place mult ideea de a împărți, de a împărtăși cu cineva drag bucuria, de orice fel ar fi. Ba mai mult, nu cred că plăcerile culinare pot fi egoiste (poate doar dacă este vorba de desert) și susțin că cele mai bune mese sunt cele însoțite, cu mâini care pasează sarea sau untul și care împart spațiul unei mese mici, îngrămădindu-și poveștile în cele câteva ore de întâlnire. Așa că Pâine și Vin îmi pare declarația intimă a unor momente simple, dar frumoase.
Citește și Magicianul aromelor
Nimic impozant nu îți fură privirea (poate doar clopotele ceramice legate cu sfoară groasă pe care le petrec cu privirea până sosește vinul), toate elementele menținând un soi de echilibru vital bunăstării și tihnei: materialele în culori calde, forme curate, linii netede. Tot ce ai de făcut este să te așezi și să te simți bine. Importantă de menționat este și servirea de care am avut parte de fiecare dată, un mix de amabilitate și respect care pune restaurantul în topul celor mai cool locuri descoperite în ultima vreme în București. Să mă întorc însă la mâncare, căci despre asta vorbeam și, să nu uit, scriu și aici negru pe alb: de luat acasă: focaccia cu mure, gorgonzola și rozmarin.
Îmi place mult și că Pâine și Vin se deschide de la 17.00 în fiecare zi a săptămânii și că politica privind rezervările este foarte transparentă: nu se fac rezervări, ceea ce înseamnă că te poți aștepta să găsești sau nu loc, să aștepți pentru o masă sau să intri pur și simplu după o promenadă în Cișmigiu. Fără planuri, fără ore fixe, doar o frumoasă imponderabilitate în agendă.
Despre deserturi nu vă mai vorbesc, căci am amețit doar scriind, dar presimt că ne vom întâlni într-o seară, la Pâine și Vin, să împărtășim impresii. Până atunci, să ne fie zilele frumoase, împreună!
