Nu ne stă în obicei să nu ne asumăm lucrurile, suntem probabil printre singurele agenții din România care atunci când a dat-o în bară în vreo campanie și-a asumat responsabilitatea, inclusiv din punct de vedere financiar. Fiindcă din gură e ușor să ți-o asumi. Și nu mă refer la faptul că nu ne-am luat bonusul de performanță, da? Vă rog să mă corectați aici, chiar mi-aș dori să aud că sunt multe agenții care fac asta, mi-ar alimenta iluzia de normalitate a industriei.
Ziceam că ne cam asumăm lucrurile, în general, însă în cazul Pitch-urilor e vorba despre mai mult decât asumare. Ni s-a părut că e cumva o responsabilitate să nu luăm decizia asta pe ascuns, ci s-o facem publică. De ce?
Pentru că noi credem că sistemul de licitații/pitch-uri e complet stricat în România, în special în ceea ce privește agențiile de digital/social media/PR. Posibil să fie o situație similară în tot ce înseamnă advertising, însă n-aș vrea să mă pronunț, n-am suficientă experiență acolo. În digital și social media am, însă.
Problema cea mai mare cu pitch-urile este că s-a preluat un model în care chemai două-trei agenții de advertising/media de care îți plăcea (din diverse motive), le cereai să muncească pe un brief, să dea tot ce pot, și decideai la sfârșitul unui proces că vrei să lucrezi cu agenția X, urmând să se semneze un contract pe 1, 2, y ani cu acea agenție, un contract cu valoare de cel puțin niște sute de mii de euro, de obicei niște milioane.
Agențiile dădeau tot ce puteau, munceau nopțile și livrau cât de mult puteau. Fiindcă aveau șanse să câștige și fiindcă, în cazul în care ar fi câștigat, ar fi meritat munca. Clientul era fericit pentru că putea să aleagă dintre mai multe variante muncite și se simțea mai confortabil cu decizia luată.
Unde s-a stricat totul?
Problema nu e că s-a preluat modelul. Problema e că s-a preluat prost. Groaznic de prost. „Chemai 2-3 agenții” s-a transformat în „chemăm 5-6 sau, în unele cazuri, 10 agenții”, iar „niște milioane de euro” s-au transformat în „20.000 sau chiar 8.000 euro”. Pe an! Înțelegeți cât de greșit este asta? Dacă nu înțelegeți, să reformulez:
„V-am ales pe voi să participați la pitch. Ni se pare că știți ce faceți, am vrea să lucrăm cu voi, dar vrem să dăm o mică probă înainte, să vedem cum gândiți. Apropo, am mai ales încă 5 agenții și ni se par că sunt bune. Perfect! Acum, voi, cele 6 agenții (deci cel puțin 3-4 oameni din fiecare, deci vreo 25 de oameni, deci cel putin 1.500 de euro pe zi, fără nopți, fără costuri de oportunitate), aveți acest brief și 4 zile (și 4 nopti, da?) să veniți cu ce aveți voi mai bun. Și să nu credeți că vă bateți degeaba! Câștigătorul va avea posibilitatea să afle bugetul anual pe care va lucra. E peste 1.000 euro! Acum, arătați-ne cât de buni sunteți!”
Știu, exagerez un pic. Însa doar puțin!
Ei bine, situația e în felul următor: noi, în sistemul ăsta, nu ne mai batem. Nu fiindca n-am fi suficient de buni, ci tocmai pentru că știm că suntem. Dramatizând un pic și parafrazându-l pe Octavian Paler, există lupte în care nu merită să intri nu fiindca le-ai putea pierde, ci fiindcă ai deveni ridicol câștigandu-le.
A demonstra cât de bun ești pe un buget atât de mic este ridicol. E cu atât mai ridicol în momentul în care nu știi bugetul de la început, fiindca nu ți se spune. E cu atât mai ridicol să investești timpul și efortul oamenilor în niște lucruri care au șanse atât de mici să se întâmple vreodată.
Nu știu dacă cei care organizează aceste pitch-uri au făcut vreodată calculul ăsta simplu, dar oricât de bun ai fi, cu fiecare agenție care intră într-un pitch, celorlalte le scad șansele să câștige. Să câștige cei „100 euro”. Go figure. 
La fel de ridicol este să-ți neglijezi (fie și pentru 2-3 zile) clienții actuali, ca tu să te poți concentra pe a fi cocoș într-o luptă fără miză reala. Până la urmă, avem un business în care valoarea noastră este dată de cât de bine livrăm pentru clienții care aleg să aibă încredere în noi. În niciun caz nu avem un business în care participăm la concursuri mai mult decât facem lucruri să se întâmple (nu mă pot abține!, mâna sus cine știe ce fel de agenții au businessul ăsta! :))
E ridicol, și nouă nu ne place să fim ridicoli. Așa că o să ne oprim din asta, sperând că, în timp, și alte agenții se vor opri și, poate, într-o zi, va fi bine.
Poate vom avea clienți care valorizează mai mult agenția și agenții mai responsabile, care își asumă mai mult, chiar și atunci când greșesc. Poate vom avea bugete decente, din care să putem plăti mai bine oameni care să nu mai doarmă la birou, care să propună soluții mai deștepte și mai curajoase și care să fie mândri de ce fac. Poate. Sau poate nu.
Indiferent cum va fi, un lucru e clar: cât timp accepți niște disfunctionalități atât de mari, contribui la existența lor.
Sistemul actual de pitch-uri din Romania este stricat! Începând de astăzi, Spada participă doar la pitch-uri plătite. Și fiindcă suntem într-o poziție în care ne permitem dar, mai ales, fiindcă credem că dacă toți player-ii ar proceda așa, lucrurile ar putea fi mai bune pentru toată lumea: pentru clienți, pentru agenții și pentru specialiștii care încearcă să fie mai buni în ceea ce fac, în fiecare zi.
Mingea e la voi!
Andrei Roșca, owner & GM la agenția de social media Spada.
