FacebookTwitterLinkedIn

Sunt multe restaurante în Franța unde ai impresia că servești masa într-un muzeu: fie pentru că respectivul local are o vârstă venerabilă, fie pentru că decorul e atât de bogat în opere de artă încât cu greu îți poți desprinde privirea de pe pereți ca să citești meniul. Restaurantul Le Train Bleu, din Gara Lyon din Paris, întrunește ambele condiții. În plus, în 1972, a fost inclus de statul francez în categoria monumentelor istorice, deci dacă rezervi o masă la Le Train Bleu înseamnă că iei, oficial, cina la muzeu.

Restaurantul și-a luat numele de la unul dintre trenurile franceze de lux, expresul Calais-Mediterranée, care a circulat din 1886 până în 2003 între orașul Calais, în nord, și Riviera Franceză. Trenul cu vagoane de dormit vopsite în albastru închis și-a câștigat notorietatea fiindcă, în special în perioada dintre cele două războaie mondiale, era preferat de francezii bogați care călătoreau spre litoralul sudic. Le Train Bleu a fost deschis cu ocazia Expoziției Universale de la Paris, din 1900, și a fost inaugurat un an mai târziu, în prezența președintelui francez de atunci, Emile Loubet. Inițial denumit Buffet de la Gare, restaurantul avea saloanele amenajate tematic, reprezentând diverse orașe și regiuni ale Franței. 41 de picturi ale unor artiști francezi, reprezentativi pentru începutul de secol 20, decorează pereții, intenția autorităților franceze fiind de a crea un local gourmet într-un spațiu deopotrivă modern, luxos și legendar.

De proiect s-a ocupat arhitectul Marius Toudoire, care a proiectat, printre altele, clădirea gării din Bordeaux-Saint Jean, a gării Toulouse-Matabiau și a gării din Lyon, cu al său faimos turn cu ceas. Toudoire este și autorul impresionantului Palais des manufactures nationales, inaugurat cu ocazia aceleiași Expoziții Universale din 1901, proiect pentru care arhitectul a fost decorat cu Legiunea de onoare.

Denumit Le Train Bleu începând din 1963, restaurantul era frecventat de notabilitățile Franței, dar și de artiști, devenind, în timp, o locație atractivă pentru industria filmului: regizorul George Cukor a filmat aici, în 1971, câteva secvențe din Travels with My Aunt (o comedie cu Maggie Smith, al cărei scenariu are la bază romanul lui Graham Greene), Luc Beson a filmat aici pentru La Femme Nikita, în 1990, Nicole Garcia pentru Place Vendôme (1998) și Jean Pierre Jeunet pentru Micmacs (2009).