Dan Pîrvulescu, directorul adjunct al muzeului și cel care s-a pregătit timp de șapte ani pentru acest moment, povestește:
„Vechea expoziție a fost montată în anul 1956, însă din cauza stării avansate de degradare a clădirii, în 1993 a trebuit să fie retrasă. După care, din păcate, la 10 ani distanță din momentul strângerii, a intrat și casa într-un proces de restaurare și conservare. Proces care a durat până în anul 2008. De atunci și până în anul 2013 casa a fost goală, nu a fost expus absolut nimic. În 2013, datorită unei colaborări cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, am reușit să deschidem prima expoziție temporară, unde am expus o mică parte a colecției de arheologie Severeanu. Pe noi ne-a bucurat mult pentru că am reușit pe această cale să expunem parțial colecția, după atâția ani.”
Mi-a împărtășit o parte din povestea redeschiderii muzeului, dar și din fragmentele de viață ale doctorului radiolog George Severeanu, despre care aflu că a fost unul dintre medicii care a încercat să-l trateze pe Regele Ferdinand.
Fericirea directorului a fost completată în acest an, când după mai multe expuneri parțiale, George Severeanu a fost onorat cu un muzeu oficial, o casă memorială și o colecție permanentă. Toate au fost aranjate într-un cadru restaurat, pentru care munca a însemnat documente, fișiere, depozite, specialiști și îndeosebi răbdare.
„Cei care vor veni, vor remarca faptul că sunt foarte multe elemente noi. Pe de o parte, am adus cea mai mare parte a obiectelor expuse în 1956, însă am inserat și multe elemente interactive, o noutate pentru muzeele din București”, continuă Dan Pîrvulescu, în timp ce caută să deschidă sistemele moderne de interacțiune cu vizitatorii. Din salon în salon, acestea se prezintă fie sub forma unor holograme, fie cu ajutorul unor tablete, care odată ce sunt accesate, descoperă legendele exponatelor, alături de ilustrații.
Cum a ajuns doctorul George Severeanu un pasionat de antichități?
Povestea e ceva mai lungă. A pornit de la tatăl lui, care a fost tot medic, din zona Turnului Severin, de unde și numele de Severeanu. Acesta, medic fiind, coleg cu Carol Davila, a fost nevoit să îl trateze de cancer pe unul dintre regii Greciei, din sec al XIX-lea.
Iar acesta i-a dăruit o colecție mică de vase grecești, care probabil se regăsesc și printre cele pe care le vedeți expuse aici. Le-a păstrat, iar fiul lui le-a găsit în familie. Astfel, văzând acele vase, a devenit interesat și a început să colecționeze timbre.
Cum s-a îmbinat munca de doctor cu pasiunea de colecționar?
Cu foarte multe sacrificii și timp investit în ambele direcții. A fost un medic strălucit, cu burse la Viena și Berlin. Apoi, nu a fost doar colecționar, ci și primul director al Muzeului Municipiului București. Începând cu anul 1933 a preluat conducerea și, fiind o instituție proaspăt înființată, abia se strângeau colecții, abia se făceau strategii.
Care sunt calitățile în jurul cărora se construiește un colecționar?
Aș putea spune că erudiția, cultura și familia.
Soția sa a fost un sprijin pentru el?
A fost cel mai mare sprijin, cel puțin în ceea ce privește colecționatul, pentru că era descendentă de neamuri boierești, din zona Argeșului, și avea foarte multe terenuri la dispoziție. Le-a vândut pentru a putea cumpăra și oferi municipalității ce vedem noi astăzi. Neavând moștenitori, probabil s-au gândit să investească în aceste colecții.
Care sunt perioadele istorice și zonele prin care călătorim în interiorul muzeului?
Plecăm din Preistorie, din Egipt, trecem prin Preistoria spațiilor românești, după care intrăm în Perioada Greacă, Perioada Romană pentru ca expoziția să se termine undeva în perioada Evului Mediu. Însă, în afară de numismatica medievală, George Severeanu nu a fost prea interesat de partea medievală.
El a fost colecționar mai pasionat de numismatică decât de arheologie. Într-adevăr, a colecționat câteva tezaure numismatice, ale Țării Românești și ale Moldovei, care au dus, de exemplu, la rescrierea istoriei medievale a Țării Românești. Dar cele mai multe obiecte pe care le-a avut și le-a donat au fost monedele.
Care este cea mai veche piesă din colecție și cea mai prețioasă?
Cu siguranță, cea mai veche piesă este mâna de mumie, din Egiptul Predinastic. Iar cea mai prețioasă ar fi un colier, din 40 de geme și camee romane. Sunt și câteva renascentiste, probabil că Severeanu când le-a cumpărat nu a știut acest lucru, însă la analize ne-a reieșit această informație. Au fost cumpărate de el pentru a face acest colier, pe suport de aur, pe care i l-a făcut cadou soției lui. Este o podoabă de tezaur.
