Forbes România i-a invitat pe unii dintre cei mai importanți manageri și antreprenori să răspundă unui scurt chestionar într-un moment complicat din toate punctele de vedere: economic, social, și geopolitic. Pentru că, până la urmă, în ciuda dificultăților, rămân lecțiile de business și de viață.
Carlo Beltrame, Business Development Manager și CEO Franța și România, AFV Beltrame Group
Care este cuvântul ce caracterizează cel mai bine anul 2024? Argumentați!
Carlo Beltrame: Termenul care caracterizează cel mai bine anul 2024 pentru industria românească și europeană este „Annus Horribilis”. Acesta reflectă complexitatea unui an în care industria oțelului, un sector strategic pentru economia europeană, a trecut prin provocări majore. Este un an care a impus decizii strategice dificile, dar care a oferit și oportunități de a repoziționa industria în contextul unei economii mai sustenabile și mai echitabile. În esență, 2024 a fost un test dur al rezilienței și al capacității de adaptare, subliniind importanța unor politici coerente și a unor investiții orientate spre consolidarea industriei locale și reducerea dependenței de piețele externe.
Protecționismul, considerat cândva o măsură defensivă împotriva practicilor neloiale, a început să fie privit ca o strategie necesară pentru nivelarea condițiilor de concurență. Scopul nu este doar ridicarea unor bariere comerciale, ci asigurarea unui mediu echitabil care să sprijine și să protejeze producătorii locali, oferindu-le o șansă reală să supraviețuiască și să se dezvolte.
Modelul industrial american exemplifică această abordare. Măsurile protecționiste contribuie la creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și reprezintă o oportunitate de reducere a emisiilor directe și indirecte prin încurajarea unei producții locale mai durabile. Creșterea potențială a prețurilor produselor siderurgice care rezultă din aceste politici este minimă în raport cu inflația globală.
Care au fost motivele dvs. de îngrijorare pentru afacerea pe care o conduceți în anul 2024? Care sunt rezultatele activității companiei/grupului, comparativ cu estimările de la început anului?
Carlo Beltrame: Unul dintre factorii principali care au generat îngrijorare a fost concurența neloială și creșterea importurilor ieftine din afara UE. În ultimele 12 luni, importurile de oțel beton din țări precum Turcia, China, Egipt și statele din zona Maghrebului au crescut cu 27%, atingând niveluri record. Aceste țări nu sunt supuse reglementărilor stricte de mediu aplicabile în Europa, ceea ce le permite să producă la costuri mult mai mici. Această situație creează un dezechilibru semnificativ pe piață, în care producătorii europeni nu pot concura pe raportul calitate-preț, având în vedere costurile ridicate de producție.
Un alt factor critic a fost reprezentat de costurile energetice extrem de mari cu care se confruntă industria românească, cele mai ridicate din Uniunea Europeană. Spre deosebire de alte țări europene, precum Germania, Italia, Franța, Polonia sau Spania, România nu a implementat o schemă de ajutor de stat pentru industria mare, punând România într-un dezavantaj semnificativ atât pe piața europeană, cât și pe cea globală. De exemplu, în România, în timp ce prețul spot al energiei electrice este comparabil cu cel din Italia, prețul final pe care îl plătim, incluzând toate tarifele și taxele, este în medie de 120 euro/MWh. În schimb, în Italia plătim 60-70 euro/MWh, iar în Franța, costul este chiar mai mic, de aproximativ 20 euro/MWh. În mod absurd, România plătește mai mult decât Bulgaria.
Instabilitatea geopolitică și întreruperile din lanțurile de aprovizionare au dus la majorarea costurilor pentru materiile prime și la întârzieri în livrări. În același timp, exportul masiv de fier vechi, o resursă esențială pentru producția de oțel, către țări din afara Uniunii Europene, inclusiv cele de unde România importă ulterior produse finite precum fierul beton, ridică semne de îngrijorare.
În plus, România nu dispune încă de o piață dezvoltată pentru oțelul verde. Suntem conștienți că adoptarea unui astfel de concept inovator necesită timp, însă acesta va deveni indispensabil în următorii ani, pe fondul obligațiilor de decarbonizare impuse de Pactul Verde European. Chalibria, oțelul nostru neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon, a primit reacții promițătoare din partea pieței, ceea ce evidențiază o conștientizare tot mai mare privind importanța soluțiilor sustenabile.
Performanța noastră economică a fost puternic influențată de contextul dificil al industriei siderurgice, ceea ce cauzat pierderi financiare consistente pentru cele două combinate Donalam din Călărași și Târgoviște. Cu toate acestea, în ciuda pierderilor financiare ne-am respectat și în 2024 angajamentele investiționale asumate, respectiv 16 milioane de euro pentru modernizare și retehnologizare la Târgoviște, la care se adaugă 4 milioane de euro investiți în fabrica de la Călărași.
Combinatul de la Târgoviște, la doar doi ani de la reluarea producției, rămâne singurul producator local de oțel beton. Donalam Călărași, cu o capacitate de producție de 400.000 de tone, livrează anual aproximativ 120.000 de bare de oțel, majoritatea fiind destinate exportului.
Rămânem totuși încrezători că dificultățile actuale sunt temporare și că cererea pentru materiale verzi, neutre din punct de vedere al emisiilor de carbon, va crește pe măsură ce piața se aliniază noilor cerințe globale de sustenabilitate și inovație. Tranziția către acest viitor necesită însă un sprijin substanțial și rapid din partea autorităților.
Cum au influențat crizele suprapuse, situația geopolitică (continuarea războiului din Ucraina și izbucnirea conflictului din Israel) și perspectiva rundelor electorale activitatea companiei dvs.?
Carlo Beltrame: Pe fondul războiului din Ucraina, accesul la anumite materii prime și resurse esențiale a fost grav perturbat, obligându-ne să căutăm și să stabilim relații cu furnizori alternativi. Acest proces a implicat costuri suplimentare considerabile.
O altă provocare majoră o reprezintă costurile ridicate ale energiei și gazului, menținute artificial la niveluri excesiv de mari. Această situație avantajează anumite companii care nu au piețe de desfacere, dar subminează competitivitatea companiilor locale și contribuie semnificativ la creșterea inflației, punând o presiune suplimentară pe bugetele de producție.
Contextul electoral din România accentuează instabilitatea economică și legislativă, complicând eforturile de planificare strategică. Lipsa unor politici economice coerente și a unui sprijin guvernamental adecvat face dificilă adaptarea la un mediu de afaceri deja marcat de volatilitate și multiple provocări externe.
Care sunt puncte tari și punctele slabe ale mediului de afaceri din România în contextul social și economic actual?
Carlo Beltrame:
Puncte tari: România oferă costuri operaționale competitive comparativ cu alte state membre ale Uniunii Europene, inclusiv cheltuieli mai reduse cu forța de muncă și de producție, deși acestea sunt în creștere. În plus, sectoare strategice precum energia, industria, construcțiile și agricultura oferă un potențial semnificativ de creștere, creând oportunități pentru investiții inovatoare și proiecte de anvergură.
Puncte slabe: Modificările frecvente ale politicilor fiscale generează incertitudine pentru investitori și îngreunează planificarea afacerilor pe termen lung. De asemenea, concentrarea disproporționată pe sprijinirea IMM-urilor, în detrimentul industriilor mari, limitează capacitatea de absorbție a fondurilor europene și dezvoltarea unui ecosistem de afaceri solid. O altă problemă este absența unor politici industriale clare și coerente, ceea ce face ca sectoare-cheie să nu dispună de direcția strategică necesară pentru a impulsiona creșterea durabilă și competitivitatea.
Acum, la finalul unui an electoral complex, ce așteptări aveți de la autoritățile române?
Carlo Beltrame: Așteptările noastre vizează implementarea unei strategii clare de reindustrializare, esențială pentru a opri declinul sectorului industrial din România.
Această strategie trebuie să includă măsuri precum subvenții pentru marii consumatori de energie, scheme de ajutor pentru investiții în tehnologii sustenabile și mecanisme europene care să protejeze producătorii locali de importurile din țări cu standarde mai puțin stricte (CBAM). Totodată, includerea criteriilor verzi în achizițiile publice va stimula cererea pentru produse ecologice, precum oțelul verde, oferind un impuls producătorilor locali.
Printr-o abordare coordonată la nivel național și european, România poate stopa declinul industrial, sprijini tranziția către o economie sustenabilă și se poate poziționa ca un jucător competitiv în economia verde europeană.
Care sunt principalele 3 puncte ale strategiei Dumneavoastră de business pentru anul viitor?
Carlo Beltrame: Strategia noastră pentru anul viitor se axează pe trei direcții principale: calitate, modernizare și sustenabilitate. Vom continua să furnizăm produse de oțel de înaltă calitate, să investim în tehnologii moderne care cresc eficiența și să accelerăm tranziția către o producție sustenabilă, prin proiecte de decarbonizare și energie regenerabilă.
Pe lângă investițiile realizate până în prezent, vom demara mai multe proiecte adiționale având ca obiectiv reducerea impactului asupra mediului, diversificarea gamei de produse din oțel și consolidarea poziției noastre ca furnizor de produse de cea mai înaltă calitate de pe piață.
Care considerați că vor fi cele mai mari provocări la nivel mondial, dar și pentru industria/domeniul în care activați, în anul 2025?
Carlo Beltrame: La nivel global, conflictele geopolitice vor continua să destabilizeze relațiile internaționale, afectând comerțul și cooperarea economică. Competiția între marile puteri, în special între Statele Unite și China, va influența piața globală a oțelului. Pe de o parte, China va menține un nivel ridicat al supraproducției, dominând exporturile globale, iar pe de altă parte, Statele Unite își vor consolida politicile protecționiste, creând bariere comerciale care dezavantajează producătorii din alte regiuni, inclusiv Europa.
Tranziția către o economie verde este o provocare majoră, mai ales în Europa, unde reglementările privind decarbonizarea sunt stricte, necesitând investiții costisitoare în modernizarea echipamentelor și proceselor de producție.
În România, industria siderurgică se confruntă cu prețul ridicat al energiei, care alimentat de o infrastructură insuficientă și de o creștere a cererii de energie regenerabilă, reduce competitivitatea sectorului. Importurile ieftine de oțel din afara Uniunii Europene continuă să afecteze piața locală, în timp ce deficitul de forță de muncă, determinat de migrarea personalului calificat și de lipsa atractivității muncii în domeniul industrial, limitează capacitatea de inovare și dezvoltare. La acestea se adaugă fluctuațiile cererii globale, generate de incertitudinile din sectoare precum construcțiile și industria auto.
