Costin Milu, Creative Director la DDB România
Forbes: Ați avut clienți, în ultimul an, care v-au solicitat creație pentru machete publicitare exclusiv pentru print? Sunt mai mulți sau mai puțini decât, să zicem, în urmă cu trei ani?
Costin Milu: Long story short: nu. Nici anul trecut, nici în urmă cu doi sau trei ani. Din acest punct de vedere, există o constantă. Campaniile de print clasice (solitare) sunt o specie pe cale de dispariție, iar tirajele presei scrise sunt în scădere, după cum bine știm.
Statistica nu minte, iar bunul simț confirmă. E de ajuns să facem o tură cu metroul sau să ne plimbăm prin parc și o să vedem că sunt din ce în ce mai puțini aceia care nu-și „răsfoiesc” telefonul, ci un ziar sau o revistă.
Pe de altă parte, o campanie creativă și eficientă înseamnă azi un mix inteligent de media cu scopul de a amplifica mesajul cât mai coerent, lucru pe care un singur canal (printul, în cazul de față) nu are cum să-l facă.
Forbes: Pe fondul dezvoltării rapide a comunicării digitale, considerați că reclama în print, în România, este o istorie care nu mai interesează pe nimeni?
Costin Milu: În campaniile integrate, de un anume calibru, printul poate fi în continuare un mediu util cu o condiție: să fie cu un twist, să fie parte dintr-o poveste care se amplifică mai departe în digital.
Printul nu mai poate avea, deci, un scop în sine, ca în perioada clasică a publicității, dar poate servi drept mijloc. Doar în felul ăsta printul își poate depăși condiția de mediu static și își poate găsi un rol în dinamica publicității de azi.
În anumite situații, printul oferă vizibilitate și face parte dintr-o „demonstrație de forță”, cum este cazul campaniilor mari, cu miză, fie ele de lansare sau de rebranding, unde bugetele sunt foarte serioase.
Ocaziile de acest gen sunt însă punctuale și destul de rare. Altfel, tendința de pe piața românească este „me too” la ce se întâmplă în afară.
Citește și opinia lui Camelia Imbuzan (Vitrina Advertising).
