HORMONI VS NEURONI: O LUPTĂ NEDREAPTĂ
Chiar dacă în faţa legii devenim adulţi la 18 ani, ba chiar la 16, dacă emigrăm în Marea Britanie sau Japonia, creierul nostru nu se dezvoltă la fel de repede precum corpul. Mai exact, suntem adulţi cu acte în regulă, dar cu creierii varză. Hormonii ni se urcă la cap înainte ca neuronii din el să-și fi terminat treaba și asta se întâmplă cu atât mai mult acum, când pubertatea se declanșează la 9-10 ani în cazul fetelor și la 10-11 ani în cazul băieţilor (acum vreo sută de ani se întâmpla pe la 17 ani, dar, deh, probabil ne-a ajutat mult și puiul cu hormoni!). Însă legea e lege, cu toate că în unele ţări te crede prea necopt ca să ţii paharul în mână la 20 de ani, dar tocmai bun să conduci un tanc la 17 (vezi soldaţii americani).
MINTEA DE LA 18 ANI ȘI PEDALA DE ACCELERAŢIE
Studiile de imagistică ne arată ceea ce nu aveam cum să știm acum un secol: creierul unui tânăr „major“ e încă work in progress. De fapt, el nu se maturizează complet până la 25-30 de ani. „Creierul adolescent e ca o mașină cu motor foarte puternic, dar cu frâne proaste. Are impulsuri mari și control mic, așa că e predispus la accidente“, spunea profesorul de psihologie Laurence Steinberg. Iar acea partea imatură, care continuă să se dezvolte masiv, e cortexul prefrontal. Asta ca să știţi pe cine să daţi vina pentru poveștile alea de la 18 ani de care vă rugaţi să nu afle nimeni vreodată! Zona asta din spatele frunţii pare să fie pe bune „mintea noastră cea de pe urmă“. Nu de alta, dar reglează niște treburi importante apropo de maturitate: controlul impulsurilor, reglarea emoţiilor și a comportamentului, anticiparea consecinţelor propriilor acţiuni, rezolvarea de probleme complexe, stabilirea de obiective, organizarea și planificarea activităţilor, atenţia și alţi demoni de oameni cu scaun la cap. Iar companiile de asigurări auto par să se fi prins de asta din moment ce asigurările sunt cu vreo 30% mai scumpe dacă nu ai împlinit 30 de ani.
Cu alte cuvinte, dezvoltăm competenţe diferite la vârste diferite. De exemplu, raţionamentul logic se dezvoltă înaintea capacităţii de control al impulsurilor. Așa că nu ar trebui să ne mire dacă un copil a făcut o boacănă deși înţelesese de acum cinci boacăne că fapta respectivă nu e OK. Între a înţelege semnificaţia unui lucru și a te putea abţine să-l faci sunt câţiva ani buni diferenţă.
CHANGE YOUR BRAIN, CHANGE YOUR LIFE
Studiile din neuroștiinţe ne dau însă și vești bune. Într-un celebru volum „Change your brain, change your life“, dr. Jesse Payne vorbește despre șansa fără precedent pe care o are generaţia celor sub 25 de ani, dacă înţelege cum funcţionează creierul. Ridicol de complex și de fragil în același timp, creierul e atât de maleabil până la această vârstă încât lucrurile pe care le face un tânăr – de la ceea ce mănâncă până la cât doarme și ce activităţi practică – îi pot influenţa enorm șansele de succes în viaţă. Pe principiul, le utilizezi sau le pierzi, legăturile neuronale care sunt stimulate de tineri și folosite în mod repetat devin mult mai puternice, iar reţelele nefolosite dispar. Înţelegeţi acum de ce doamna Isoscel din filmul Liceenii o ţinea una și bună cu „Matematică, matematică și iar matematică!“?!
MINTEA DE LA 30 DE ANI ȘI PEDALA DE FRÂNĂ
Dar nicio grijă dacă aţi trecut de 30. O fi prea târziu pentru matematică, dar vă puteţi consola ridurile cu faptul că abia acum vă ajută cortexul prefrontal să cultivaţi relaţii sănătoase. Pentru că dacă la 18 ani descoperi ce tare e să apeși pedala de acceleraţie, la 30 descoperi ce minuni poţi face cu pedala de frână. Și cred că ăsta e un semn de maturitate, în sensul bun al cuvântului. Pentru mine, alte semne sunt atunci când începi să ai tot felul de revelaţii fix opuse ideilor tale din tinereţe. Mai exact:
-Când te prinzi că, în toate relaţiile, e mai important să ai răbdare decât să ai dreptate. Mai ales atunci când chiar ai dreptate.
-Când înveţi să admiri frumuseţea altei persoane fără a simţi nevoia de a te compara cu ea.
-Când înţelegi că cel mai cel cadou pe care-l poţi face cuiva e timpul tău. Și reciproca. În ciuda milioanelor de chestii strălucitoare pentru care există Mastercard.
-Când înveţi să spui Nu. Doar pentru că Da-ul tău interior ar aduce rău cuiva drag.
-Când înţelegi la ce ești bun cu adevărat și găsești o cale să-ţi pui talentul la treabă.
-Când înţelegi ce culoare ţi se potrivește și începi să o porţi. Chiar dacă nu se mai poartă.
-Când realizezi că muzica aia care era pe val când erai tu tânăr prin cluburi nu e cea mai mișto muzică ever.
-Când te poţi abţine să acţionezi fix în zilele alea în care ai toate motivele să strigi. De nervi sau de fericire.
Citește și Friends who Like you și prieteni care chiar te plac
-Când înveţi să îţi respecţi pe bune competiţia. Și te prinzi că cel mai dur competitor al tău e în oglindă.
-Când nu mai aștepţi ziua de naștere ca să-ţi suni un prieten plecat departe.
-Când accepţi că, în multe cazuri, vârsta contează, oricât de frumos ne-am minţi pe tema asta.
-Când tocmai de aia renunţi să mai porţi chestia aia mulată care îţi venea perfect în facultate.
-Când îţi scoţi din vocabular expresia „Uite, dacă aș fi eu în locul tău…“
Tu ce ai trece pe listă?
