Când vine vorba de comerț, China are o poziție puternică în MENA (Middle East – North Africa) – Orientul Mijlociu și regiunea Africa de Nord.
Potrivit Carnegie Endowment for International Peace, valoarea comerțului practicat de Beijing a crescut de la 180 miliarde de dolari în 2019 la 259 miliarde de dolari în 2021, iar prezența sa se așteaptă să continue să crească odată cu implementarea Belt and Road Initiative – cel de-al doilea drum al mătăsii inițiat de China, care include printre alte proiecte și un nou acord de construcție în Irak în valoare de aproximativ 10,5 miliarde de dolari.
Natura extinsă a parteneriatelor economice ale Chinei în regiunea MENA poate fi observată în harta alăturată a Statista, unde patru dintre țările marcate arată cum China este atât principalul partener de import, cât și principalul partener de export, în timp ce în alte patru țări este principalul partener de import și în alte două este principalul partener de export.
Potrivit spuselor lui Amr Hamzawy, cercetător asociat și directorul Programului Carnegie pentru Orientul Mijlociu, rolul Beijing în regiune se extinde și în alte domenii. După ce anterior a evitat să ia o poziție clară în disputele politice din regiune, superputerea se implică acum în rezolvarea negociată a conflictelor, mediatizând acordul de normalizare dintre Arabia Saudită și Iran.
Această mișcare este în general bine primită de actorii din regiune, spune Hamzawy.
Sursă grafic: Statista
Eforturile diplomatice actuale ale Chinei în Orientul Mijlociu
Timp îndelungat, relațiile interne din regiunea Orientului Mijlociu păreau să fie într-un impas. Atât conflictele arabo-israeliene, cât și diferențele dintre Arabia Saudită și Iran au fost percepute ca fiind aparent nerezolvabile.
Un fior de speranță a apărut în ultimii ani când unele state arabe au început să normalizeze relațiile lor cu Israel. Printre acestea se numără Maroc, Bahrain și Emiratele Arabe Unite, care și-au formalizat relațiile diplomatice cu Israel prin intermediul Acordurilor Abraham sponsorizate de Statele Unite.
În acea etapă, observatorii cinici ai politicii din Orientul Mijlociu citeau vechiul mindset politic al regiunii: “Inamicul inamicului meu este prietenul meu.” De exemplu, statele arabe majoritar sunnite s-au aliat cu Israel pe baza adversarului lor comun, Iran.
La începutul anului 2023, China s-a prezentat ca intermediar în politica Orientului Mijlociu, surprinzând chiar și unii dintre cei mai experimentați experți politici din regiune.
Arabia Saudită, încă neaderentă la Acordul Abraham, și-a refăcut relațiile diplomatice cu Iran printr-un acord arbitrat de China. Până recent, observatorii ar fi afirmat că interesul principal al Chinei în Orientul Mijlociu se bazează pe faptul că regiunea este principalul furnizor de petrol al țării.
Intrarea Chinei în proiectul de pace din Orientul Mijlociu a arătat un joc într-o altă ligă, mult mai mare.
Respectabilitatea Chinei în regiune a crescut treptat în ultima decadă. Din 2023 China și-a făcut cunoscută intenția de a media negocieri de pace între Israel și palestinieni. Agenția media de stat chineză – Xinhua citează ministrul chinez de externe, Qin Gang, spunând că eforturile de mediere se vor baza pe soluția celor două state.
Până în prezent, SUA au fost principalul intermediar al regiunii Orientului Mijlociu în ceea ce privește pacea și diplomația.
Există speculații diverse asupra motivațiilor Chinei de a intra în procesul de pace din Orientul Mijlociu. Însă din altă perspectivă, nespeculativă, se vede cum eforturile Chinei converg toate spre a servi Inițiativei Centură și Drum (Belt and Road Initiative), care își propune să deschidă drumurile mătăsii ale secolului al XXI-lea, sprijinind comerțul global cu China.
China este deja principalul partener comercial al majorității țărilor din Orientul Mijlociu, iar aceasta va crește odată cu expansunea inițiativei de reconstrucție – modernă – a drumului mătăsii.
