Andrei Huțuleac are un palmares impresionant: patru nominalizări și un premiu la Gala UNITER, cel mai important eveniment al lumii teatrale din România. În 2015, a fost nominalizat la premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru rolul Urechiatul, în spectacolul „Mobilă și durere“. În 2017, a câștigat premiului pentru cel mai bun actor în rol principal pentru Wolfgang Amadeus Mozart, în spectacolul „Amadeus”, la Teatrul Metropolis.
Un an mai târziu, a fost nominalizat la aceeași categorie a Galei UNITER pentru rolul Hamlet din spectacolul cu același titlu, care se joacă la Teatrul Metropolis. Atunci, s-a aflat într-o competiție mai mult decât onorabilă, de-a dreptul amețitoare, concurând cu Victor Rebengiuc (care a câștigat premiul) și Ervin Szűcs. În acest an, Andrei Huțuleac este nominalizat la premiul pentru cel mai bun actor în rol principal pentru rolul Randle P. McMurphy din spectacolul „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, montat la Teatrul Metropolis. (Până la ora redactării acestui articol, Gala UNITER n-a avut loc.)
Vezi cum arată generația „30 sub 30” în 2019
Cum arată generațiile „30 sub 30” din 2012 până în prezent
Premiile au un rol important în cariera oricărui artist, dar, uneori, îi năucesc și-i copleșesc pe câștigători. Nu este cazul lui Andrei Huțuleac. „Premiile și nominalizările au fost mai degrabă ca niște borne kilometrice de-a lungul unui drum în care am fost (și sunt) mai degrabă interesat de perfecționarea mea ca actor. Îmi iubesc meseria, îmi doresc să o studiez și să o înțeleg intim și cred că e nevoie de o viață pentru asta”, declară tânărul actor.
Într-o ierarhie formală, mai mult decât un premiu, pentru Huțuleac contează relația directă cu publicul, pentru că actorul trăiește pentru public: „Până la urmă pe asta se bazează actoria de teatru. Pe acea vibrație continuă, venită din relația actor-spectator, și care funcționează ca o pernă de aer cald pentru desfășurarea poveștii de pe scenă“, precizează actorul Teatrului Metropolis.
Cariera sa actoricească numără roluri grele. (Cine are curajul să spună că actoria este o meserie ușoară?) Pe lângă rolurile pentru care a fost premiat și nominalizat, Huțuleac a interpretat personaje cu tipologii diferite, care dovedesc o mare putere artistică și o bucurie a jocului: Ştefan Tipătescu – „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, Feste – „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare, Contele Paris – „Romeo și Julieta” de William Shakespeare și Epihodov Semion Panteleevici – „Livada de vișini” de A.P. Cehov.
Viața de tânăr actor de succes în România nu este presărată doar cu aplauze și premii. Sunt și momente de derută, slăbiciune și tensiuni interioare. Despre acestea din urmă frământări, Andrei Huțuleac povestește: „În urmă cu câțiva ani, am avut o perioadă în care nu înțelegeam bine rostul a ceea ce făceam. Eram în complet dezacord cu mine și cu tot ceea ce mă înconjura. Cunoscusem îndeaproape oameni despre care până atunci doar citisem și descopeream că ei nu sunt icoanele pe care eu le speram. Mi-am cunoscut idolii adolescenței iar întâlnirea cu «carnea și oasele» lor mă dezamăgise. Asta mi-a provocat multă suferință.” A reușit să depășească acea perioadă și, după cum mărturisește, a început să iubească atât oamenii cât și artiștii pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce și-ar dori el să fie.
Andrei Huțuleac are un mentor: regizorul Victor Ioan Frunză. Întâlnirea cu marele regizor i-a marcat maturizarea profesională. „Absolut tot ce știu despre meserie am învățat de la dânsul. Victor Ioan Frunză a reprezentat cea mai substanțială întâlnire a mea cu teatrul profesionist. Eram un actor tânăr, posibil talentat dar lipsit de coerență, ca orice om tânăr, pe care dânsul l-a impregnat cu valori de tot soiul, legate de meserie și nu numai. Victor Ioan Frunză este persoana căreia trebuie să-i mulțumesc pentru tot ce înseamnă traseul meu ca actor”, spune Andrei Huțuleac.
Unul dintre lucrurile importante pe care le-a învățat de la Victor Ioan Frunză este să nu-și aleagă doar rolurile care îi plac. Pentru că, în viziunea maestrului său, un actor trebuie să știe să facă bine orice rol, indiferent de umorile momentului. Astfel, se diferențiază actorul profesionist de amatorul cu farmec. „Un actor profesionist trebuie să știe să joace orice. Însă un actor profesionist nu are nicio obligație să joace în orice. Aș îndrăzni chiar să spun că un «nu» la vremea lui, spus răspicat, după o analiză lucidă, are valoarea a o mie de «da»-uri spuse la repezeală“.
Într-o lume artistică foarte concurențială și pestriță, în care talentul coabitează cu impostura, întrebarea lui Huțuleac este cum și ce alegi din viață pentru ca drumul să-ți fie curat? Răspunsul nu este ușor de dat, dar Andrei Huțuleac a ales drumul curat, cu orice risc.
#thankyou – Cui ai vrea să-i mulțumești pentru că te-a ajutat să îți depășești limitele?
În viața profesională, prezența regizorului Victor Ioan Frunză mi-a conturat personalitatea artistică. Pe lângă asta, le mulțumesc profesorilor din facultate și părinților.
