S-a născut la Baia-Mare, de la doi ani a locuit la Arad, iar acum trăieşte la Paris. Dimineața, la ora 7, îşi bea cafeaua, în faţa unora dintre cursurile pe care le face online ori în faţa unuia dintre proiectele europene pe care le scrie cu partenerii ei.
La 9, începe munca la ni2o, unde se ocupă de Laboratorul din Paris şi dezvoltarea în Franţa şi Europa. „Fiind o companie mică, suntem flexibili să lucrăm sau de acasă, sau de la birou (Brain & Spinal cord Institute în Paris). În principiu îmi organizez zile la laborator când am meetinguri, iar de acasă când am de lucru operaţional, să nu pierd prea mult timp cu metroul“, spune Laura.
La prânz, rezolvă telefonic proiectele pe care le are cu diferitele organizaţii cu care lucrează, precum Leader Occitanie, din sudul Franţei, cu care lucrează proiecte pentru digitalizare de IMM-uri şi dezvoltarea acceleratorul regional, sau cu alți parteneri în cadrul reţelei de CEE Changers, cu care lucrează la extinderea relaţiilor între Vest şi Est în Europa, sau se ocupă de proiectele de fund raising sau cele care vizează startupuri.
Cum arată generațiile „30 sub 30” din 2012 până în prezent
Seara o dedică familiei. I se mai întâmplă în weekend să facă câte o sesiune de lucru pe proiecte ca Global Startup Weekend AI sau alte sesiuni cu prieteni antreprenori, în care se ajută unul pe altul pe proiecte, sau are doar sesiuni de inspiraţie mutuală şi mentoring.
Pe tinerii aflaţi la început de drum Laura îi sfătuieşte să urmeze proverbul românesc: „Cine se trezeşte de dimineaţă departe ajunge.“
Pentru ea, cea mai mare provocare pe plan personal a fost atunci când a plecat din România, după bacalaureat. A trecut o lungă perioadă până când a acceptat multitudinea culturală în care a crescut (a studiat în Franţa, Anglia şi SUA). „M-am crezut cumva culpabilă să-mi părăsesc ţara, familia şi prietenii, dar şi o parte din mine“, spune Laura.
#thankyou Cui mulțumești pentru că te-a ajutat să îți depășești limitele?
„Mama este modelul meu în viaţă şi ea a fost cea care m-a împins de la spate (la propriu câteodată când nu aveam încredere în mine, sau când poate nu vedeam o anumită oportunitate) şi m-a susţinut. Este persoana cu care vorbesc cel mai mult, de cel puţin o dată, sau chiar şi de trei ori pe zi la telefon. Vorbim orice, de la vreme până la concepte filozofice şi existenţiale, dar şi greutăţi sau momente de neîncredere.“
