Victoria lui Klaus Iohannis în alegerile prezidențiale de la finele anului trecut a fost ca o gură de oxigen pentru românii nemulțumiți, al căror număr a crescut dramatic în anii de după debarcarea crizei în România. De la șomerii din tot mai multele corporații intrate în insolvență până la activiștii de serviciu și până la baronii nemulțumiți de împărțeala făcută de guvernul Victor Ponta în diferitele sale componențe sau românii plecați în străinătate care au redescoperit că iubesc România, tot mai mulți dintre cetățeni și-au pus speranțele de mai bine în Klaus Iohannis, care a revenit ca în cursele de atletism de la Jocurile Olimplice și a câștigat al doilea tur al alegerilor prezidențiale.
Faptul că va fi Președintele României pentru următorii cinci ani este un motiv suficient pentru a figura pe lista Forbes România a celor are trebuie urmăriți în acest an. Dar fiecare dintre cei care l-au votat (sau nu) pe Klaus Iohannis au propriile motive pentru a-l urmări, mai ales în primul său an ca președinte.
Oamenii de afaceri așteaptă acum să vadă dacă reducerile de taxe și eliminarea unor dări deja existente sau legislaţia mai permisivă pentru înfiinţarea companiilor au fost doar declarații electorale.
Părinții așteaptă deducerile personale pentru copiii aflați în îngrijire, bolnavii așteaptă să vadă ce înseamnă că sănătatea este una dintre prioritățile mandatului lui Klaus Iohannis, iar pensionarii așteaptă să vadă cum arată sistemul de pensii care să asigure o viaţă decentă.
Societatea civilă așteaptă implementarea unor noi proceduri, mai simple şi mai transparente, în privinţa modului în care sunt aleşi parlamentarii, a modului de înfiinţare a partidelor politice şi a finanţării acestora.
Combaterea corupției și reformarea sistemului de educație sunt la rândul lor priorități anunțate de ex-primarul și ex-profesorul de fizică Iohannis, al patrulea preşedinte al României de la Revoluţie, care a preluat mandatul în cel mai optimist context pe care l-a cunoscut România în ultimii 25 de ani.
Practic, cu 70% încredere la începerea mandatului, potrivit sondajelor, Iohannis i-a depășit pe toți predecesorii săi, inclusiv pe Emil Constantinescu, în momentul în care acesta îl învingea, în 1996, pe Ion Iliescu. „Îmi propun ca, la sfârşitul mandatului meu de preşedinte, România să fie spaţiul unei alte stări de spirit, al unui alt climat social, în care să îşi găsească în sfârşit loc stabilitatea, aprecierea valorii şi calmul. Nu calmul aparent dat de absenţa dezbaterii, nu calmul în spatele căruia se ascunde resemnarea. Ci calmul dat de libertatea de a alege, pentru că există opţiuni, de încrederea că prosperitatea vine când fiecare îşi face treaba şi de convingerea că împreună suntem puternici“, a spus la preluarea mandatului preşedintele Iohannis.
Dincolo de vorbe sunt cifrele concrete. România a cunoscut o creștere economică fără precedent între anii 2004 și 2008, cu creșteri anuale de peste 5% în fiecare an, pentru ca în 2009 să urmeze o scădere de 9%, continuată de evoluții modeste, în zig-zag, în anii următori. Creșterea economică sustenabilă pare, însă, că se lasă așteptată.
Dar dacă, după cum anticipa Președintele Iohannis o întrebare aflată pe buzele tuturor, aşteptările mari duc la dezamăgiri? Tot el oferea și răspunsul: „eu vreau să dărâmăm şi această îndoială, aşa cum am dărâmat şi altele. Şi le spun românilor clar: aşteptările mari pot duce la rezultate mari. Şi vor duce”. Anul 2015 pare, din acest punct de vedere, cel mai important pentru Iohannis și pentru restul românilor deopotrivă.
