„Te grăbești? Hai să îți arăt ceva”, îmi spune Cristian Covaciu imediat ce intru în birou. Este trecut de ora 17.00, într-o zi de miercuri. Ne urcăm în mașină, și cele 15 minute, cât durează drumul, sunt suficiente pentru ca inginerul ceramist să discute cu unul dintre angajați pentru a rezolva o chestiune tehnică, legată de modul cum se face imprimarea unor vopseluri pe anumite piese de veselă de porțelan.
Trec mai bine de zece kilometri și intrăm într-o localitate care îmi aduce aminte de micile sate și orășele din străinătate, unde străzile sunt asfaltate, trotuarele îngrijite, spaţiul verde şi copacii tăiaţi. Ba, mai mult, găsești peste tot Wi-Fi gratuit, iar ordinea și curățenia se regăsesc atât pe străzile şi străduţele comunei, dar şi în modul în care localinicii îşi îngrijesc casele. Oprim în parcarea din fața primăriei, imediat ce ieșim din sensul giratoriu demn de un oraș european. „Ai mai văzut așa oameni gospodari în România?”, întreabă retoric Covaciu, în timp ce ochii îmi cad pe plăcuța cu numele comunei. Ciugud a devenit celebră, fiind considerată un exemplu de bune practici în atragerea de fonduri europene pentru dezvoltare. Practic, aproape 30 de milioane de euro au fost investite, din fonduri europene, în infrastructura rutieră, în rețeaua de apă, canalizare, și cea electrică.
Scurta excursie pe care mi-a propus-o Cristian Covaciu ilustrează unul dintre punctele forte pe care le-a avut de-a lungul vremii producătorul de materiale ceramice înființat ca o afacere de familie, într-un garaj, la începutul anilor ’90: atragerea finanțărilor pentru dezvoltare și tehnologizare.
Elena Covaciu, fostă directoare generală la fabrica de materiale ceramice Apulum din Alba Iulia și cei doi fii ai săi, Cristian și Cosmin, fondau IPEC, o variantă prescurtată pentru „Întreprinderea de Porțelanuri Elena Covaciu”. Inițial, compania producea articole ornamentale și decorative, în cantități mici, care apoi ajungeau pe piața internă. Câțiva ani mai târziu, în 1996, compania începe un parteneriat cu gigantul suedez IKEA, iar în 2000 primește din partea acesteia o finanțare de 23 de milioane de coroane suedeze. A fost momentul în care în fabrica din Alba-Iulia și-au făcut apariția primii roboți industriali.
„Mulți sunt cei care au zis că suntem nebuni. Acum, toată lumea vrea roboți în fabrici”, susține inginerul pasionat de electronică și automatizări. Nu degeaba programul de investiții în automatizare a continuat permanent după anul 2000, fabrica ajungând în prezent la mai bine de 250 de roboți, ceea ce o situează, din acest punct de vedere, în topul fabricilor din România.
Unele dintre liniile de producție sunt automatizate complet. Poți vedea cum produsele sunt tăiate, finisate, luate de pe linia de producție și puse în rafturi de către roboți. Practic, singura activitate care implică prezență umană, pe aceste linii, este transportul paleților cu produse către depozit, însă Cristian Covaciu anticipează că într-un orizont nu foarte îndepărtat vor intra în folosință utilaje robotizate care vor prelua și transporta automat produsele pe anumite culoare și trasee. Interesant este că, în paralel cu produse și inovații de top la nivel mondial, în cadrul fabricii se regăsesc și mașinării cu o lungă istorie. Una dintre acestea a fost cumpărată la mâna a doua din Germania cu un preț foarte mic, îmbunătățită și merge și astăzi, după ce a produs, conform contorului, aproximativ 90 de milioane de farfurii. De altfel, pasiunea lui Cristian Covaciu pentru tehnologie a fost cea care a permis companiei să inoveze și să găsească soluții eficiente astfel încât să crească permanent, dar să rămână, în același timp, înaintea competitorilor.
Anul trecut, compania a avut o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de lei și un profit de aproape 6 milioane de lei. Producția anuală este estimată undeva la 70 de milioane de piese de veselă de menaj, din care mai mult de două treimi merg către IKEA. Spre deosebire de situația din urmă cu cinci sau zece ani, când întreaga producție era destinată retailerului suedez, în ultimii ani, IPEC a reușit să își diversifice și portofoliul de clienți. Pentru comparație, în 2011 erau produse aproximativ 28 milioane de piese de veselă de menaj, iar planurile pe care le anunța atunci producătorul la orizontul anului 2015 erau de peste 40 de milioane de unități.
Cristian Covaciu a fost desemnat, în urmă cu mai mulți ani, câștigătorul ediției locale a competiției “Entrepreneur of the Year”, organizată la nivel mondial de către compania de consultanță EY. În finala mondială, care are loc în mod tradițional la Monte Carlo, Cristian Covaciu nu a fost marele câștigător, dar s-a bucurat de atenția celor prezenți acolo, semn că afacerea sa a trecut de la stadiul de manufactură la cel de afacere globală. „De ce să vindem? Mie îmi place la nebunie ceea ce fac și am ocazia să îmi satisfac toate plăcerile și să aduc permanent câte o maşinărie specială”, răspunde amuzat Covaciu, când îl întreb dacă va urma să intre pe lista tranzacțiilor de vânzare a afacerilor făcute în ultimii ani de antreprenorii din județul Alba, precum Hugo Bara Levente (fondatorul Supremia, vândută către grupul francez Solina), Raul Ciurtin (cel care a transformat Albalact în lider național și a vândut afacerea către grupul francez Lactalis), Ioan Istrate (a vândut 70% din producătorul de înghețată Alpin Lux), Ioan Tecar (Pehart) sau Dorin Mateiu (Elit, achiziționat de către grupul chinez WH).
Cu toate acestea, recunoaște că are în plan retragerea graduală din activitatea operațională a companiei. „Încerc ca această afacere să fie tot mai puțin dependentă de mine. Și pe zi ce trece reușesc tot mai bine. Uite, au trecut aproape două ore de când vorbim și nu m-a sunat nimeni, deci nu e nicio problemă.”
