Cum a apărut ideea proiectului FIRST Tech Challenge (FTC) în România?
Totul a plecat de la pasiunea băiatului meu cel mare, Victor, pentru tehnologie. Avea 12 ani când i-am căutat un loc unde să îl duc în București în care să poată să facă inginerie și robotică. Exista un profesor care făcea un club de robotică în Voluntari și pleca la concursuri prin lume cu copiii. Inițial, am sponsorizat acea echipă, după care mi-am dat seama că asemenea lui Victor mai sunt mulți copii în țară asta care și-ar dori să facă robotică și nu au unde.
Așa a apărut „Nație Prin Educație”, o asociație care strânge bani din mediul privat și investește în învățământul de stat din România. Donăm liceelor kituri de robotică, trusă de scule, teren de joc și chiar imprimante 3D la care copiii își fac piese noi pentru a avea roboți mai performanți. Concursul pe care îl organizez se numește BRD FIRST Tech Challenge și sunt deja 2.000 de copii în program.
Acum este în desfășurare a treia ediție a competiției. Care au fost principalele repere ale activității proiectului FTC în România în acești ani?
Am crescut de la 54 de echipe în primul an la 145 în anul trei. Sunt echipe în licee din peste 70 de orașe, inclusiv orașe mici ca Ineu, Ștei, Cugir, Eforie Sud și altele în care nu se întâmplă mare lucru în domeniul educației, cu atât mai mare interesul copiilor pentru acest program de robotică.
Scopul este să ajungem la 20% din numărul total de licee din țară, ca să lăsăm o amprentă în educația STEM din România. Anul acesta am organizat etape regionale la Iași, Timișoara, Cluj și București și urmează finala, între 22-24 martie, la Sala Polivalentă din București. Primele patru echipe pleacă la finală mondială de la Detroit, SUA.
Ce costuri a implicat derularea proiectului FTC în România?
Costurile sunt mari pentru că robotica în sine este mai costisitoare decât matematica, de exemplu, unde ai nevoie doar de o foaie de hârtie și un creion. Toți banii pe care îi strângem de la parteneri se duc spre copii, în kituri și imprimante 3D.
Organizarea competiției presupune, de asemenea, niște costuri, dar le ținem la minimum posibil. Lucrăm cu foarte mulți voluntari de la universitățile tehnice din țară și de la companii din domeniul tehnic, dar trebuie totuși să deplasez pentru regionale o echipă formată din 18 oameni.
Sunt sute de voluntari în acest proiect, cărora le sunt recunoscătoare, ei sunt cei care jurizează competiția. Sunt, de asemenea, o mână de oameni inimoși și deja foarte pasionați de acest program unic în România care formează echipa „Nație Prin Educație”, colegii mei care și-au petrecut ultimele patru weekenduri la muncă, în deplasări în țară pentru regionale. Cred că „pasiune” este cuvântul care ne unește pe toți, echipa, copiii, mentorii, voluntarii și companiile partenere care se implică în proiect și pentru care FTC România este deja un super concurs pentru o super țară.
Care au fost cele mai mari obstacole?
Mari obstacole nu au fost, mici obstacole se mai ivesc. Vremea de la sfârșitul lui martie de anul trecut, de exemplu, când era zăpadă mare și am avut emoții că nu-mi ajung copiii din Baia Mare la finala de la București, pentru că trenurile aveau întârzieri mari.
În rest le rezolvăm pe toate, pentru anul viitor am chiar promisiunea primarilor din Iași și din Cluj că o să pot organiza regionalele în Sălile Polivalente pentru că am nevoie de mai mult spațiu decât anul acesta. Fiecare echipă are standul ei, invităm și public, intrarea este gratuită, pot veni părinți sau bunici cu copii, pentru că este foarte inspirațional pentru cei mici care văd că există alternativă la jocul pe tabletă.
O echipă românească a câștigat anul trecut cinci medalii de aur la Olimpiada FIRST Global Challenge, din 2018, iar alte echipe românești au câștigat anul acesta Campionatul de Robotică din Coreea de Sud. Au tinerii români o aplecare specială pentru acest domeniu?
Există atât de multă creativitate în țară asta! Există atâta pasiune pentru domeniul tehnic și atât de multă dorință de a munci, de a face ceva, de a inova! Mie copiii mi-au depășit toate așteptările, toate!
Credeam că vor face niște roboți, credeam că își vor dori poate să cunoască alți adolescenți din restul țării, dar nu mi-am imaginat că vor munci atât de mult, că vor fi atât de pasionați și de îndrăgostiți de proiectul „Nație Prin Educație”. Odată intrați în program își doresc să vină voluntari în competiție după ce termină liceul și sunt studenți. Unii au devenit mentori ai echipei liceului lor, alții fac parte din juriu.
La fel se întâmplă și cu companiile care află despre proiectul de robotică și ajung să vină o dată la un concurs să vadă cu ochii lor despre ce e vorba. Este atâta adrenalină și atâta bucurie, asta dincolo de faptul că acești elevi de liceu pot fi deja avuți în vedere de companiile care caută ingineri și IT-iști, pot fi ajutați în timpul facultății că să rămână în țară. Este o situație win-win.
Cât despre performanța românească în afară țării… sunt absolut impresionată și de echipa din Hunedoara, care a câștigat aurul olimpic la robotică în Mexic, și de echipa Autovortex, din care face parte și Victor, care a câștigat medalii peste medalii, în Coreea, în Hong Kong, Rusia, Australia, Canada.
Cum comentați nivelul actual al sistemului de educație românesc și cum ar putea fi acesta îmbunătățit?
Ce se poate face concret pentru sistemul de educație din România este să fie considerat o prioritate absolută și tratat că atare de Guvern. Pentru că numai așa putem fi o națiune puternică. Altfel nu se poate!
Întrucât asta nu se întâmplă, sau nu s-a întâmplat până acum, ce se poate face totuși în aceste condiții este ca mediul privat să preia ceea ce statul nu face. Să investească în învățământ, prin fundații și asociații în care are încredere și care au demonstrat că pot schimba ceva în învățământ. „Nație Prin Educație”, de exemplu, tocmai asta își propune, să facă educație STEM, să aducă robotica în liceele de stat.
Ca noi mai sunt și alții în alte domenii ale educației. Împreună cu companiile private facem în România ceea ce statul nu poate încă. Ajutați-ne!
