În mod normal, orice proprietar de companie încearcă să o vândă cât mai scump, deci să cedeze cât mai puţin profit în schimbul finanţării. Din acest motiv, listarea, a fost pentru Stat, un succes. Tot aşa cum pentru Facebook a fost un succes listarea de acum doi ani, urmată de o cădere de 25%, de care investitorii pe termen scurt au fost crunt dezamăgiţi. Între timp, cei care au ţinut de acţiuni şi-au dublat banii.
Însă Facebook, cu toată popularitatea şi interesul stârnit, a riscat enorm pentru a ajunge în poziţia respectivă, asumându-şi inclusiv scenariul în care să nu convingă destui investitori să subscrie. Statul nu îşi poate permite asta, pentru că are şi o constrângere politică de a duce lucrurile la bun sfârşit. Acesta este arbitrajul care a funcţionat de fiecare dată la listările companiilor din energie (Romgaz, Transgaz, Transelectrica, Nuclearelectrica), dar care acum pare să nu mai meargă aşa de bine.
Ce s-a întâmplat? Pur şi simplu aşteptările au fost atât de mari, încât investitorii au licitat până la valoarea reală a companiei. Marja de profit imediat a dispărut, aşa că oferta publică s-a transformat, dintr-o ocazie excepţională, într-o investiţie ordinară – cu riscuri, parametri şi toate celelalte lucruri plictisitoare pe care le presupune investiţia pe bursă.
Există şi o veste bună: după această „corecţie“, probabil că foarte mulţi dintre investitorii de oportunitate vor fi dezumflaţi şi vor renunţa să participe la viitoarele oferte – astfel încât lucrurile se vor întoarce la normal: Statul va fi iar obligat să ofere discounturi substanţiale pentru a găsi investitori. Deci, număraţi-vă banii pentru Hidroelectrica!
Citiți textele integrale în ediția tipărită a revistei, dar și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România
