Anul trecut, antreprenorul Marius Cristescu spunea că business-ul companiei Foraj Sonde S.A., pe care o controlează alături de fratele său Emil, nu este afectat în mare măsură de prețul în scădere al barilului de petrol. Și dacă lucrurile au stat bine în 2014, când compania a înregistrat afaceri în valoare de 205,7 milioane de lei, în creștere față de 2013 (169,2 milioane de lei) și un profit net de 30,3 milioane de lei versus 23,6 milioane de lei, nu același lucru se poate spune și despre 2015. Anul trecut, afacerile companiei au scăzut până la nivelul de 124 de milioane de lei, în timp ce profitul net s-a diminuat semnificativ, ajungând la 8,66 milioane de lei. Faur S.A., companie ce are ca obiect de activitate fabricarea materialului rulant, a înregistrat, din perspectiva afacerilor, cifre similare cu 2014: 19,38 milioane de lei, față de 19 milioane de lei. Firma a înregistrat și în 2015 pierderi, la jumătate însă față de 2014: 1,5 milioane de lei față de 3,2 milioane de lei în 2014. Marius Cristescu spunea, în urmă cu câțiva ani, că Faur i-a „mâncat cinci ani din viață și resurse foarte mari”.
Antreprenorul spune că în 2002, când a cumpărat aproape toată platforma industrială Faur București – fostele uzine 23 August –, a avut o surpriză neplăcută de 25 de milioane de euro. Este vorba despre datoriile companiei, pe care Cristescu le-a descoperit, încetul cu încetul, imediat după ce a făcut achiziția. În total, pentru a moderniza un spațiu industrial imens, cu utilaje aflate într-o stare deplorabilă și gropi în care putea să încapă un tanc întreg, a investit 70 de milioane de euro.
De precizat că mare parte din acești bani – 50 de milioane de euro – au reprezentat resurse proprii, restul fiind împrumuturi bancare. O groază de bani pe care astăzi i-ar folosi cu totul altfel. „Dacă aș da filmul înapoi, nu aș mai face această investiție“, mărturisea Marius Cristescu în 2011.
Pe atunci însă, frații Cristescu trăiau o epocă a expansiunii cu orice preț. Nu stăteau prea mult pe gânduri și se uitau prea puțin pe cifre de frică să nu își inhibe deciziile. Era o perioadă în care o achiziție putea să atragă multe altele, în cascadă. De exemplu, la mijlocul anilor ’90, investiția într-un producător de adezivi– fabrica pe care au vândut-o grupului Knauf în 2011 pentru suma de trei milioane de euro – a generat achiziția a două fabrici de nisip (una era furnizorul lor) și a unei fabrici de argilă. După același model, furnizori și beneficiari ai fraților Cristescu din mai toate ramurile industriei au intrat în portofoliul holdingului Bega – denumirea provine de la magazinul omonim din Timișoara, una din primele achiziții ale familiei. Așa s-a ajuns la un grup care, în 2008, număra circa 30 de firme cu venituri totale de 200 de milioane de euro.
Filosofia de business a celor doi frați s-a schimbat în ultima perioadă, principiul fiind rezumat prin întrebarea: chiar are sens investiția pe care vreau să o fac? Mai mult, Marius Cristescu spunea, acum ceva vreme, că vizează investițiile care-i fac plăcere. Exemple în acest sens sunt Arsenal Park din Orăștie, parc de distracții cu tematică militară – Marius Cristescu spunea că ideea i-a venit după ce a citit poezia „Iubiți-vă pe tunuri”, scrisă de Adrian Păunescu – și Aqua park Arsenal, inaugurat acum patru luni și spre care cei doi antreprenori vor direcționa, în 2017, investiții de un milion de euro. „Ne așteptăm la dublarea numărului de vizitatori anul viitor, de la 50.000 la peste 100.000 de persoane, și ne-am gândit să extindem parcul pentru a nu avea surprize ca în acest an, când au fost perioade atât de aglomerate încât am fost nevoiți să refuzăm clienți“, spune Marius Cristescu.
El spune că estimările optimiste se bazează și pe încheierea lucrărilor de construcție la porțiunile de autostradă Orăștie – Sibiu și Timișoara – Orăștie, care aduc mai aproape de Arsenal Park locuitorii din Timișoara, Cluj și Sibiu.
