Barack Obama este deja un subiect pentru istorici. Donald Trump, cel de-al 45-lea președinte al SUA, este prezentul. Dar mai ales viitorul. Cum va arăta viitorul lumii cu președintele care a zguduit într-un timp foarte scurt establishment-ul politic și dominația conceptului de political correctness este o chestiune care ține nu numai de orgoliul noului lider, ci de administrația sa de la Casa Albă. Primul om de afaceri în fruntea Americii, un magnat imobiliar cu o avere estimată de revista „Forbes USA” la 4,5 miliarde de dolari, Donald Trump a câștigat alegerile din noiembrie 2016 cu sloganul „Make America Great Again” („Să facem America mare din nou”). Este sloganul preluat de la fostul președinte Ronald Reagan (1981 – 1989), în mandatul căruia America a fost, într-adevăr, măreață. America a reușit să-și revigoreze economia printr-un program coerent de reducere a taxelor și prin încurajarea antreprenoriatului, și-a redobândit puterea pe plan extern, după un mandat plin de slăbiciuni al democratului Jimmy Carter, și, foarte important!, a câștigat Războiul Rece împotriva Uniunii Sovietice, provocând căderea comunismului.
Donald Trump și-a manifestat public admirația pentru Ronald Reagan și multe voci așteaptă din partea noului președinte să se ridice la nivelul ilustrului său idol politic. Oricâte argumente aduc democrații lui Barack Obama în sprijinul ideii că America este acum mai puternică decât în anii trecuți, realitățile complicate din cea mai puternică țară din lume îi contrazic. America este mai slabă. Iar Trump și majoritatea republicană din Congres cunosc faptul că puterea Americii va crește prin muncă în interiorul țării. Asta se numește conservatorism. Dar acum mai puțin contează etichetele și doctrinele. Nu sunt deloc întâmplătoare declarațiile „marca” Trump referitoare la necesitatea revenirii marilor producători de automobile cu investiții masive în SUA și descurajarea plecării acestora în afara granițelor. Același mesaj a fost transmis corporațiilor farmaceutice și firmelor din domeniul tehnologiei informației. Stoparea plecării capitalului american către „alte zări”, mai cu seamă către China, pare să fie o prioritate a noii administrații de la Casa Albă. Trump urmărește să le dea americanilor de muncă. Locurile de muncă în SUA sunt mult mai importante decât globalizarea. Din această perspectivă, intenția guvernului american de a renunța sau de a renegocia tratatele economice este îndreptățită.
Dar cea mai importantă problemă pe care Donald Trump o are de rezolvat ține de moralul americanilor, care se află la cote scăzute. Un moral așa cum era și când Ronald Reagan a preluat mandatul în 1981. Trump, indiferent de declarațiile în presă sau de postările sale neconvenționale pe Twitter, este un lider responsabil, bun cunoscător al realităților americane. (Comparațiile care au apărut pe malurile Dâmboviței, care îl trimit în familia spirituală CV Tudor și Becali, dovedesc cât de marginală, ignorantă și izolată este mahalaua dâmbovițeană.) Pe plan extern, America se confruntă cu aceeași situație de slăbiciune ca și cea din 1981, când Reagan a preluat puterea la Casa Albă. Atunci, comunismul era în plină expansiune pe mai toate meridianele lumii. Chiar și în SUA erau mișcări de stânga. Ronald Reagan a reușit să ridice moralul americanilor și să stopeze ofensiva comunistă susținută de URSS. În prezent, terorismul internațional, agresivitatea Chinei și Rusiei, dezorientarea Uniunii Europene care a fost adâncită de Brexit și chiar de alegerea lui Trump ca președinte al SUA, islamismul din ce în ce mai amenințător și fenomenul de emigrație au plasat America într-o poziție defensivă și apatică. Este această atitudine una favorabilă pentru lumea în care trăim? Evenimentele tragice din ultimii ani arată că amenințările au crescut pe măsură ce SUA și-au estompat reacțiile și interesele externe. În fapt, și pe plan mondial, actuala „fotografie” a lumii aduce aminte de cea din anul 1981, dar cu particularități specifice epocii în care trăim. Spre deosebire de acei ani, în care exista un singur inamic, comunismul, SUA au de înfruntat în prezent atât dușmani la vedere, cât și inamici invizibili.
Războaiele prezentului sunt total diferite de Războiul Rece. Doi rivali cu ambiții de expansiune sunt în atenția Casei Albe: Rusia și China. Va fi în stare America să lupte pe două fronturi? Răspunsul este categoric: nu! De aceea, o detensionare a relațiilor cu Moscova este firească. În fond, de ce Rusia trebuie declarată un dușman cu orice preț, când relații normale (și nu de prietenie!) ar putea interveni în următorii ani între Washington și Moscova? În mod sigur, Trump și Putin nu se vor îmbrățișa, pentru că „masculii Alfa” nu au în obiceiuri astfel de gesturi. Dar o dezangajare a arsenalului nuclear și o reducere a tensiunilor militare ar fi teme care ar așeza diplomații celor două puteri la masa negocierilor. Cu siguranță, NATO va avea un rol determinant în menținerea păcii în Europa și în asigurarea flancului estic al Uniunii Europene. Țările care sunt pe acest flanc – Polonia, România și Statele Baltice – nu pot prin tradiția lor istorică să cadă în brațele lui Putin, așa cum se tem mulți analiști de politică externă. Respingerea Rusiei de către aceste țări este aproape… genetică. Iar SUA are destule interese să mențină intact flancul estic al UE. Rezervele exprimate de președintele Trump la adresa NATO țin de contribuția financiară redusă a țărilor membre la bugetul organizației. Americanii vor rămâne în Europa chiar și în epoca Trump.
Dar în cazul Chinei se pot imagina negocieri ale administrației Trump cu liderii comuniști de la Beijing? Se poate orice. China este, în fapt, marea amenințare economică și militară pentru SUA. Cu siguranță, eforturile administrației americane pe plan extern se vor îndrepta în această direcție.
Donald Trump are oportunitatea să redea măreția Americii și să confirme că are anvergura idolului său politic: Ronald Reagan.
