
Fiind cea mai mare rafinărie din țară și una dintre cele mai moderne din Sud‑Estul Europei, Petromidia este unul dintre cele mai importante active ale grupului KazMunayGas Internațional (KMGI), contribuind decisiv la dezvoltarea activităților companiei în România și în regiunea Mării Negre. În 2018, Petromidia a înregistrat 11 noi recorduri operaţionale, cu niveluri istorice atinse la materiile prime procesate, produse petroliere obţinute, producţia de benzine şi motorine, combustibil pentru avioane, randamente de produse albe, gradul de utilizare a capacităţii de rafinare. Cu toate acestea, conducerea grupului KMGI nu se mulțumește doar cu atât și ia în calcul opțiunea dublării capacității de rafinare a Petromidia și realizarea de noi investiții semnificative. „Studiem posibilitatea dublării capacității la Petromidia. Avem specialiștii, avem tehnologia, avem terenul”, a afirmat Saduokhas Meraliev, Chief Operational Officer al KMGI, cu ocazia aniversării a 40 de ani de activitate a Petromidia.
Cu toate că decizia finală nu a fost încă aprobată de conducerea companiei naționale petroliere a Kazahstanului, KazMunayGas, cea care deține grupul Rompetrol, oficialii KMGI susțin că există deja un acord de principiu pentru strategia de dezvoltare a grupului Rompetrol. „Costul este de un miliard de dolari pentru o capacitate de rafinare de un milion de tone, pentru un proiect greenfield. Dar aici avem mai mult un proiect brownfield, deci costurile vor fi cu cel puțin 50% mai mici. Estimăm un cost total de 2 mld. $”, a declarat Alexey Golovin, Chief Legal and Corporate Affairs KMGI.
Intenția de dublare a capacității Petromidia vine în contextul în care producția de țiței a Kazahstanului va crește susținut, aspect care va produce efecte și asupra capacității conductei care transportă țițeiul în Marea Neagră. Recent, oficiali ai Guvernului kazah au anunțat că Executivul are în plan creșterea producției de țiței a țării până la 100 de milioane de tone în 2024. Anul anterior, Kazahstanul a produs aproximativ 90 de milioane de tone de petrol, iar în acest an producția este estimată la 89 de milioane de tone.
Peste un miliard de dolari au fost investiți în activele de la Petromidia, de la preluarea companiei Rompetrol de către grupul KazMunayGas în 2007. Cel mai amplu proiect, în valoare de aproximativ 450 de milioane de dolari, a vizat modernizarea şi creşterea capacităţii de la 3,5 la peste 5 milioane de tone de materii prime procesate anual.
În cele patru decenii de activitate, rafinăria Petromidia a consemnat, pe fondul investițiilor semnificative, o continuă dezvoltare a activităților sale de producție. De exemplu, de la o cantitate de materie primă procesată în 1979 (momentul punerii în funcțiune) de 1,26 milioane tone la 3,82 milioane tone în 2007 (momentul preluării de către KazMunayGas), respectiv 5,66 milioane în 2017 și 5,92 milioane tone anul trecut. Aliniată la standardele BAT (Best Available Technologies), Petromidia este prima rafinărie românească ce s-a aliniat cu succes la reglementările europene de mediu și standardele de calitate a carburanților. Peste 450 de milioane de dolari au fost investiți pentru a atinge gradul actual de complexitate al rafinăriei și pentru a asigura respectarea în totalitate a cerințelor de mediu ale Uniunii Europene. Rafinăria are cel mai mare randament de produse albe din regiune (85%), pe locul 9 din cele 250 de rafinării din Europa și Africa.
Drumul de patru decenii al Petromidiei a fost presărat cu multe obstacole. Istoria celei mai mari rafinării din România începe în anii ’70, când, pentru îndeplinirea programului de dezvoltare a României, stabilit de statul român în perioada 1970-1975, s-a hotărât construirea la malul Mării Negre a unui combinat petrochimic, cu o capacitate anuală de prelucrare de 3,5 milioane tone țiței şi integrat cu un sector petrochimic (200.000 tone etilenă şi 100.000 tone propilenă).
Lucrările de construcție a platformei Petromidia au început în 1976, iar în 1979 rafinăria a început să funcționeze și a procesat circa 1,25 milioane de tone de țiței, cu un randament al produselor albe de 44,6%. Până în 1989, s-au proiectat, realizat și integrat în fluxul tehnologic al rafinăriei și petrochimiei un număr de 16 instalații în rafinărie și șapte în petrochimie.
După decembrie 1989, odată cu schimbarea regimului politic, statul s-a retras gradual din acționariatul rafinăriilor, fiecare companie dezvoltându-și propriile strategii pentru supraviețuire și mai ales pentru dezvoltarea unor programe de retehnologizare conforme cu normele internaționale de mediu.
La început anului 1990, în România erau în funcțiune 10 rafinării, care au înregistrat în 1989 o cantitate record de materie primă procesată – circa 34 de milioane de tone de petrol. În anii 1975, în România se rafinau circa 20 de milioane de tone de ţiţei. Concepţia economică în perioada comunistă era strictă: să nu depindem de importuri şi să producem totul în ţară. Pornind de aici, petrolul juca un rol crucial, era pilonul pe care se baza întreaga economie: agricultură, textile, îngrăşăminte, industria chimică, mase plastice, lacuri, vopseluri, cauciuc, fire şi fibre sintetice. Însă, între timp, piețele țintă s-au modificat dramatic, atât la nivel intern, cât și pe plan internațional. Practic, pe fondul reducerii necesarului de materii prime pentru industria de fire și fibre sintetice, complexul de la Midia, devenit între timp Societatea Comercială Petromidia SA, s-a reorientat spre producția de carburanți și polimeri și a trecut în conservare anumite instalații.
Prima tentativă de privatizare a SC Petromidia SA a avut loc în 1993 când firma americană Marc Rich & Co (ulterior, Glencore International) a încercat preluarea după ce investise, între 1990 și 1993, 50 de milioane de dolari în modernizarea unor instalații, în contul cărora a primit produse petroliere. După „spargerea” Companiei Române de Petrol (CRP), din 1997, Petromidia rămâne fără acces la depozite și rețea de distribuție, astfel că se propune în perioada 1997-1998 pe fondul acumulării de datorii – 120 de milioane de dolari, de mai multe ori, lichidarea, dar și privatizarea acesteia.
A doua încercare de privatizare Petromidia a avut loc în 1997 când FPS (Fondul Proprietății de Stat) a discutat cu Daewoo, Glencore și Petromidia SUA (reprezentanță a Windmill). Urmează firma turcă Akmaya în ianuarie 1999, cu care se semnează preluarea a 65% din acțiunile rafinăriei pentru 725 de milioane de dolari (acțiunile efective – 239 de milioane de dolari, investiții de 226 de milioane de dolari și valoarea datoriilor acumulate de societate și preluate de cumpărător de 260 de milioane de dolari). Din valoarea datoriilor, circa 215 milioane dolari urmau să fie reeșalonate la plată pe o perioadă de 5-15 ani. Dar povestea se complică prin neînțelegeri între autoritățile române și compania turcă, rezultate și din negocierile cu FMI și Banca Mondială. Acestea duc la anularea contractului, dar și la procese, arestări și acuzații de spionaj.
În octombrie 2000, începe a treia încercare de privatizare, cu Rompetrol Group NV, iar în ianuarie 2001 se face transferul efectiv al pachetului de acțiuni. La momentul respectiv, în 1999, rafinăria a prelucrat o cantitate de circa 900.000 de tone de materie primă și 1,15 milioane de tone în 2000. Grupul a demarat un amplu program de investiții pentru modernizarea și automatizarea rafinăriei și a fluxurilor de producție, de alinierea la standardele de calitate și mediu, până la creșterea capacității de prelucrare. În august 2007, compania națională de petrol și gaze din Kazakhstan – KazMunayGas (KMG) a cumpărat 75% din acțiunile grupului Rompetrol, iar în 2009 restul de 25%, devenind unic acționar.
Anul 2017 a fost momentul recordurilor istorice înregistrate de rafinăria Petromidia, atât în ceea ce privește volumul materiilor prime procesate, cât și a producțiilor de carburanți (benzine, motorine) sau alte produse petroliere (combustibil avioane). Nici în anul 2018 Petromidia nu a redus turațiile, înregistrând 11 noi recorduri operaționale. De asemenea, în acest an, Rompetrol Rafinare şi-a propus să depăşească pragul de 6 milioane de tone de materii prime procesate, fapt ce ar reprezenta un nou record istoric