Pe 11 decembrie, românii sunt chemați la urne pentru a-și alege reprezentanții în Parlament. Votul are o imporanță majoră atât în viața cetățenilor, cât și în politica externă a țării, într-un climat internațional complicat.
În plan intern, alegerile parlamentare din decembrie vor pune capăt unei guvernări tehnocrate care s-a exercitat timp de un an. A fost o perioadă de stabilitate și de gestionare timidă a țării de către echipa de tehnocrați condusă de Dacian Cioloș. Guvernul n-a avut un sprijin politic explicit, bucurându-se doar de girul președintelui Klaus Iohannis. În mod sigur, după 11 decembrie, noua configurație parlamentară va genera un guvern format din politicieni. Pauza administrată timp de un an de zile clasei politice a produs multe frustrări și nemulțumiri în rândul politicienilor care s-au văzut „marginalizați” și eliminați de la pârghiile puterii. România trebuie condusă de politicieni cu acte în regulă – aceasta pare să fie prioritatea partidelor care se vor confrunta în aceste alegeri.
Așadar, este evident ce doresc partidele: revenirea la Palatul Victoria printr-o guvernare politică și nu tehnocrată. Dar ce își doresc românii de la viitorul guvern? Premierul Cioloș și colegii săi tehnocrați s-au bucurat de încrederea românilor în momentul în care a fost investit în noiembrie 2015. Pentru orice martor lucid, atent la „prima scenă” a țării, era evident încă de la investitură că, într-un an, tehnocrații nu vor putea să facă „minuni”. Și acest lucru s-a confirmat. Cabinetul Cioloș n-a fost „vrăjitorul” care să ridice nivelul de trai al românilor. În ultimele luni de mandat, guvernul tehnocrat a pierdut puncte importante în topul încrederii românilor. Astfel, conform sondajului realizat de compania Avangarde, în octombrie a.c., circa 48% dintre românii intervievați se declarau nemulțumiți de activitatea Guvernului Cioloș, iar 33% erau mulțumiți. Indiferent din ce perspectivă vom judeca aceste opțiuni, mulțumiți/nemulțumiți, este evident că și electoratul român este de părere că mandatul tehnocraților trebuie să se încheie.
Nu în ultimul rând, și președintele Klaus Iohannis este convins că „vremea tehnocraților” a trecut și că eludarea pretențiilor partidelor politice de a guverna nu mai este posibilă. „Experimentul Cioloș” s-a sfârșit și pentru președintele României. Dar Iohannis poate să considere că cel mai mare câștig în acest an de guvernare este Dacian Cioloș, un premier care s-a dovedit competent, onest, bun cunoscător al realităților vieții social-economice și implicat în problemele curente ale țării. Nu degeaba Iohannis i-a sugerat să intre într-un partid, în ciuda declarațiilor repetate ale premierului că nu va deveni om de partid. Până la urmă, Cioloș a ales să fie „locomotiva” Partidului Național Liberal (PNL), care a promis în campania electorală că, dacă va câștiga alegerile, îl va propune pe Cioloș drept prim-ministru. Mai mult, „pe ultima sută de metri” a mandatului, Cioloș a lansat „Platforma #Romania100 – România la 100 de ani”, care cuprinde 10 principii ale unei guvernări pentru cetățeni. Este o dovadă că premierul tehnocrat nu se retrage din viața publică și este decis să mai guverneze.
Ar fi prematur să formulăm pronosticuri, dar cu siguranță că președintele Klaus Iohannis și-l dorește pe Dacian Cioloș drept premier, într-un nou mandat, dar de această dată cu o susținere politică explicită, garantată de electorat. Partidul Social Democrat (PSD), favorit în alegerile parlamentare, nu și-a făcut publică preferința pentru viitorul său premier, dar, cu siguranță, susținerea lui Cioloș, într-o eventuală alianță la guvernare, este exclusă. În ultimul an, PSD a criticat de fiecare dată guvernul tehnocrat, plătind astfel polițe președintelui Iohannis. Este greu de crezut că PSD va „înghiți” o eventuală nominalizare a tehnocratului Cioloș în fruntea noului guvern.
Toți actorii implicați în alegerile din 11 decembrie, electoratul și partidele politice, sunt încrezători că viitorul guvern va fi unul politic. Zarurile sunt aruncate. Adio, tehnocrați!
În plan extern, alegerile parlamentare din 11 decembrie vor oferi șansa ca România să-și consolideze relațiile cu partenerii consacrați: Uniunea Europeană și S.U.A. Acest lucru este necesar să se întâmple ținând cont de problemele complicate din zonă: influența tot mai puternică a Rusiei în Europa Centrală și de Est, guvernele simpatizante cu Moscova din Ungaria, Serbia, Republica Moldova și Bulgaria, care ar transforma România într-un stat „prizonier” și vecin intereselor rusești, tranziția puterii de la Casa Albă, toată lumea este cu ochii pe Donald Trump!, și slăbiciunile Uniunii Europene. După alegerile din decembrie, România trebuie să aleagă apăsat: să rămână consecventă partenerilor occidentali sau să cedeze prin compromisuri presiunilor curentului pro-Moscova. Parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii (cu toate capitolele sale: diplomatic, militar și economic) reprezintă o temelie a unei construcții de siguranță ce nu trebuie abandonată, oricât de mari vor deveni „jocurile” Rusiei și oricât de dispuși la compromisuri vor fi politicienii români aleși la 11 decembrie. Aceeași încredere trebuie acordată și construcției europene. Este adevărat că încrederea românilor în Uniunea Europeană a scăzut semnificativ în ultimul an, conform datelor din ultimul Eurobarometru: 11%. Este cea mai mare scădere la nivelul UE, după Grecia. Totuși, media încrederii românilor la apartenența structurilor europene este de 53%, un procent care se înscrie în media țărilor din UE. Scăderea încrederii cu 11% se explică prin campaniile politicenilor români eurosceptici. În ciuda acestor acțiuni politicianiste, trebuie să recunoaștem că, indiferent de situația dificilă prin care trece Uniunea Europeană, „soarele răsare” pentru România din… Vest.
Guvernul Cioloș va intra în istorie? Instalat pe 17 noiembrie 2015, Guvernul Cioloș a venit la Palatul Victoria după criza guvernamentală declanșată prin demisia premierului Victor Ponta, provocată de manifestațiile tinerilor după tragedia de la Clubul Colectiv. A fost o perioadă de puternice contestații, mai cu seamă din partea tinerilor, a partidelor politice, incapabile să gestioneze structurile administrative ale țării. Dacian Cioloș a venit, așadar, pe un val de speranță, „va fi altfel!”, și de dezgust față de o clasă politică expirată și coruptă, „ne-am săturat de acești politicieni!”.
„Am promovat transparenţa şi deschiderea statului faţă de cetăţeni, ca pârghii de combatere a corupţiei. Este imperativ ca aceste măsuri să
continue“, Dacian Ciloș, Prim-Ministru
În decurs de un an, Cioloș s-a confruntat cu mai multe schimbări de miniștri. Era firesc să se întâmple așa, nicio guvernare nu este perfectă! Două domenii au fost în atenția guvernului: Sănătatea și Educația. Este adevărat că nu s-au putut face reforme radicale în aceste zone dureroase ale societății românești, pentru că nici n-a fost timp și nici sprijin politic, dar cei doi miniștri, Vlad Voiculescu, respectiv Mircea Dumitru, au încercat prin măsurile adoptate, să transparentizeze activitățile acestor ministere, să decupleze interesele și combinațiile politice și să așeze cele două instituții, prin lansări de noi proiecte, pe noi poziții în sprijinul cetățenilor. Astfel de principii s-au văzut, mai mult sau mai puțin, și la alte ministere. La bilanțul activității guvernului său, Dacian Cioloș a spus: „Am promovat transparenţa şi deschiderea statului faţă de cetăţeni, ca pârghii de combatere a corupţiei, am redus birocraţia şi am pus bazele unor proiecte de modernizare şi digitalizare a serviciilor publice. Este imperativ ca aceste măsuri să continue.”
Absorbția fondurilor europene a reprezentat „un câmp de luptă” între tehnocrați și reprezentanții PSD. Aceștia din urmă au criticat guvernul că nu a fost în stare să atragă fonduri europene, bătând monedă pe sintagma „zero fonduri europene”. În replică, Ministerul Fondurilor Europene a precizat că în acest an au intrat în România circa 6 miliarde de euro din fonduri europene. De asemenea, gradul de absorbiție a fost de 80%, față de 58% în intervalul 2007 – 2013.
Foarte vizibili în spațiul public și foarte aplecați asupra problemelor curente au fost miniștrii Anca Dragu (Finanțe) și Dragoș Pîslaru (Muncă). Guvernul spune că în acest an, creșterea economică s-a simțit și în buzunarele românilor, pentru că salariul mediu a crescut cu aproape 13%. Mai mult, au fost create 154.000 de noi locuri de muncă.
Creșterea economică estimată de FMI pentru România în 2016 este de 5%. Estimarea plasează România pe primul loc în Europa, fiind urmată de Irlanda (4,9%). Media la nivelul Europei este de 2%. Creșterea economică s-a bazat pe majorarea consumului, românii revenind la un apetit comparabil cu cel din 2008, înaintea crizei financiare. În ciuda acestei creșteri, indicatorii calitativi ai economiei românești sunt net inferitori altor țări din UE: productivitatea, investițiile, eficiența, gradul de inovație, digitalizarea administrației și cercetarea.
Un alt sector important aflat în vizorul guvernului Cioloș a fost cel al Energiei. A fost lansat proiectul Strategiei Energetice a României. În anumite companii strategice au început reformele, înlăturându-se așa-numitele „căpușe”. Apoi, din cele circa 100.000 de locuințe din România fără electricitate la începutul acestui an, aproximativ 10.000 au fost conectate la rețele.
Firește, la sfârșit de mandat, orice guvern își alege realizările pentru a le prezenta electoratului. Este evident că Guvernul Cioloș n-a stat cu mâinile în sân, așteptând să scape de responsabilități după 11 decembrie. Este evident că acest guvern n-a lucrat pentru „clientela politică” și nici pentru interese individuale ori pentru moguli. Este cel mai prețios capital câștigat de acest guvern, ferit de scandaluri de corupție și intrigi de „palat”. Cabinetul Cioloș, chiar dacă n-a realizat „sărituri” de record mondial, care să fie aplaudate de tribune, a dovedit că știe să sară corect „ștachete” la înălțimi mici, fără presiunea „suporterilor” și a presei. Guvernarea tehnocrată din 2016, atât cât a făcut, poate reprezenta pentru viitorii guvernați un exemplu de cabinet conectat la modernitate și la nevoile cetățenilor.
PSD este campionul promisiunilor electorale. Campania electorală pentru alegerile din 11 decembrie a început într-o stare de plictiseală generală. Cele două mari grupări politice, PSD și PNL, n-au reușit în ultimii ani să se reformeze. În fapt, niciodată nu și-au propus acest lucru. Atunci, se pune o întrebare firească: cum să reformezi România când tu, ca partid, nu ești în stare și nici nu vrei să te reformezi? – dar asta este altă discuție!
PSD și PNL au mari probleme cu DNA și cu justiția. Mai agresivi împotriva DNA sunt liderii PSD, care vor să „pună cu botul pe labe” pe procurorii care anchetează și investighează actele de corupție. Este normală această agresivitate, de vreme ce PSD are cei mai mulți membrii care sunt „clienții” DNA.
Deși dosarele de corupție ar fi putut încuraja unele reforme în partid, PSD și PNL au venit în fața alegătorilor cu aceleași figuri politice și cu „sacii” burdușiți de promisiuni și angajamente electorale. Electoratul, mai cu seamă cel activ și educat, nu mai este dispus să fie atent la această avalanșă de promisiuni. De aici și starea de plictiseală în care a pornit această campanie.
PSD, partid de stânga și marele favorit în aceste alegeri, are cel mai coerent și elaborat program electoral. Acesta acoperă toate categoriile sociale, multe dintre promisiuni intrând pe terenul PNL, care se declară partid de dreapta, dar manifestă numeroase slăbiciuni. Altfel spus, din cauza slăbiciunilor manifestate de partidele care se declară de dreapta, PSD a ajuns în această campaniei să joace și pe stânga și pe dreapta, promițând bani, dar și însemnate reduceri de taxe și impozite pentru toată lumea.
Atacul PSD a început înaintea declanșării oficiale a campaniei electorale, când Liviu Dragnea, președintele PSD, a propus proiectul de lege de eliminare a 102 taxe nefiscale. Proiectul a fost aprobat de majoritatea parlamentară cu „viteza luminii”, dar a fost blocat de președintele Klaus Iohannis. Apoi, parlamentarii PSD și aliații săi din ALDE, invocând creșterea economică din acest an, au votat majorarea peste noapte a salariilor angajaților din Sănătate și Educație. O manevră evidentă cu caracter electoral, care a stârnit nemulțumiri la Palatul Victoria, cabinetul Cioloș avertizând pentru anul viitor adâncirea deficitului bugetar. Dar PSD nu are astfel de probleme! Partidul condus de Liviu Dragnea „aruncă” cu promisiuni (bani) pe un program de campaniei foarte bine „împachetat” într-un ambalaj de marketing politic.
Promisiunile electorale ale PSD ce vizează mediul de afaceri cuprind, printre altele: înființarea Ministerului pentru IMM-uri, crearea unui Cod Administrativ și unul Economic, construirea a șase autostrăzi și a unui terminal nou pentru pasageri la Aeroportul Henri Coandă din Otopeni. Printre măsurile fiscale propuse de PSD se numără: TVA zero pentru locuințe, de la 1 martie 2017, fără taxa pe valoarea adăugată pentru materii prime și serviciile din agricultură și TVA de 9% pentru publicitate. PSD mai promite un leu capital social pentru înființarea unei societăți cu răspundere limitată , iar e-semnatura și crearea contului bancar vor fi gratuite.
Pentru electoratul său captiv, bugetari și persoane defavorizate, PSD promite în 2017 un salariu minim pornind de la 1.400 lei, acesta ajungând în 2020 la 1.750 lei, eliminarea CASS (contribuția de sănătate) pentru pensionari și creșterea punctului de pensie. Pentru salariați, oferta PSD promite ca CAS (contribuția de pensie) să scadă de la 26,3%, cât este în prezent, la 25%, iar CASS să se reducă de la 10,7% la 10%, începând cu 1 ianuarie 2018.
„În programul nostru economic, domeniul sănătății are prioritate zero. Dorim să realizăm opt spitale regionale
mari în România“, Liviu Dragnea, președinte PSD.
Toate aceste promisiuni electorale ale PSD sunt vehiculate în orice apariție publică a liderilor partidului, dar mai cu seamă în mediul online, pe rețelele de socializare. Se pare că PSD a învățat ce înseamnă forța de penetrare a rețelelor de socializare din alegerile prezidențiale pe care le-a pierdut în 2014. Marea enigmă pe care PSD o conservă cu tenacitate este numele viitorului prim-ministru, în cazul în care partidul va forma noul guvern. Oricum, indiferent de persoana propusă de PSD, vocile acestui partid, dacă va ajunge să guverneze, vor invoca din prima clipă „moștenirea grea” lăsată de tehnocrații lui Cioloș. Iar promisiunile vor fi uitate repede, de parcă nici n-ar fi fost făcute.
PNL este în derivă, dar mizează pe Cioloș. Slăbiciunile PNL sunt evidente și au fost recunoscute încă din alegerile locale din acest an. Mai mulți fruntași PNL, printre care Ludovic Orban și Vasile Blaga, au mari probleme cu Justiția, fiind anchetați sau trimiși în judecată de DNA. Partidul condus de Alina Gorghiu traversează o profundă criză: nu are lideri, nu are o ideologie clară și nu are viziune. Imaginea acestui partid este una de loser, de parcă ar participa la aceste alegeri nu ca să câștige, ci pentru bifa o activitate de rutină. Nici electoratul PNL nu este convins de victorie.
Pentru a-și respecta blazonul de „mare partid” și pentru a nu rămâne mai prejos decât PSD la nivelul promisiunilor electorale, PNL a trecut în programul său mai multe măsuri ce vizează, firește!, creșteri salariale. Astfel, PNL promite alocaţii pentru copii în valoare de 200 de lei, dublarea salariilor medicilor, asistenților medicali și a profesorilor de la 1 iulie 2017. PNL promite construirea a opt spitale regionale cu specific de urgență, înființarea a 18.000 locuri în unităţile şcolare, construirea de autostrăzi (Sibiu – Piteşti) și înființarea Fondului Român de Dezvoltare Urban Rural (FRDUR), care va ajunge la active de peste 11 miliarde de euro în patru ani.
„Principalul obiectiv al PNL este scăderea fiscalităţii, pentru că, de fiecare dată când liberalii au fost la putere,
fiscalitatea s-a redus“ Alina Gorghiu, Președinte PNL
Guvernarea PNL îşi propune investiţii de 24 miliarde euro în economia României, în următorii patru ani. Liberalii sunt conștienți că partidul stă prost în sondajele electorale. Marea lor „lovitură” de imagine este Dacian Cioloș, propus premier în cazul în care PNL va forma guvernul. Este „un colac de salvare”, găsit în ultimul moment de conducerea partidului. Asta după ce, în alegerile pentru Primăria Generală a Bucureștiului, a trecut prin momente hilare, schimbând numai puțin de patru candidați. Cu Cioloș pe post de „locomotivă”, PNL speră să atragă de partea sa pe votanții tineri și activi.
Așa cum arată acum, PNL este o dezămăgire pentru electoratul de dreapta, care așteaptă reforme economice, piață liberă, concurență transparentă și coerență în domeniul fiscalității. Marea problemă a acestui partid, la fel ca și în cazul PSD, este corupția și criza de lideri competenți.
Traian Băsescu se vrea premier. Traian Băsescu, președintele Partidului Mișcarea Populară (PMP), intră în alegerile parlamentare pe post de „locomotivă” pentru un partid mic, care speră nu numai să depășească pragul electoral, dar să fie „jucătorul” de care să depindă formarea unei alianțe la guvernare. Traian Băsescu este obișnuit cu aceste două ipostaze: cea de „locomotivă” și cea de „jucător”. De fiecare dată a câștigat. Totuși, marea întrebare este dacă PMP va trace pragul electoral. De abia atunci, locomotiva Traian Băsescu va putea să-și intre în rolul mult dorit, cel de jucător, pentru a negocia cu funcția de premier pe masă.
Și Traian Băsescu are mari probleme cu DNA (mai cu seamă familia sa), din acest motiv, în ultimul an, a devenit un adversar declarat al procurorului-șef Laura Codruța Kovesi. Obiectivul de țară pe care și l-a asumat oficial PMP este unirea României cu Republica Moldova. PMP propune înființarea unui Minister al Reunificării. Acest obiectiv pare imposibil de atins de vreme ce, recent, moldovenii l-au ales pe Igor Dodon în funcția de președinte al țării, un socialist cu vederi pro-Rusia, care a respins din start unirea cu România și integrarea în Uniunea Europeană. Votul din Republica Moldova a complicat acest obiectiv al partidului condus de Băsescu cel puțin pentru viitorul apropiat.
„Un program naţional de construcţie de creşe şi grădiniţe este un program care poate da încredere mamelor că au unde-şi lăsa copiii în siguranţă“, Traian Băsescu, Președinte PMP
Programul electoral al PMP acoperă în totalitate sectoarele vieții social-economice a României, dar fără să promită creșteri salariale punctuale, ca în cazul PSD și PNL. Sănătatea și Educația sunt vizate în primul rând, dar proiectele sunt prezentate în linii generale. PMP susține creșterea economică prin încurajarea investițiilor private, prin dezvoltarea infrastructurii și prin atragerea de fonduri europene. Dar nu sunt indicate modalitățile de punere în practică a acestor deziderante.
Tăriceanu, un alt posibil premier. Și Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului și co-președintele Alianței Liberarilor și Democraților (ALDE), își dorește postul de premier în viitorul guvern. ALDE l-a desemnat oficial candidat la această funcție în cazul victoriei. Dar ALDE nu are nicio șansă pentru a face majoritatea parlamentară. Formațiunea lui Tăriceanu este un aliat de nădejde al social-democraților lui Liviu Dragnea, poziționându-se ca un adversar al activității DNA. Pentru că Tăriceanu s-a remarcat mai degrabă prin pozițiile critice față de activitatea procurorilor DNA, el însuși având dosare în cercetare, decât să-și definească o doctrină clară de dreapta. ALDE este un partid de conjuctură istorică.
„Printr-un program coerent, vrem să aducem în România 500.000 de români care să ocupe locurile de muncă ce suntnecesare de acoperit” Călin Popescu-Tăriceanu, Co-președinte ALDE.
Programul economic al ALDE promite crearea a 500.000 de noi locuri de muncă, ajungând la peste cinci milioane de salariați, astfel încât numărul angajaţilor să depăşească numărul pensionarilor. ALDE promite o creştere medie anuală de cel puţin 5% a Produsului Intern Brut a României (cifra este de-a dreptul halucinantă!) și majorarea investiţiilor străine la 5 miliarde de euro (în prezent este de 3 miliarde de euro). Nu a fost ocolit nici câștigul salarial, astfel că, în viziunea partidului, în anul 2020 salariul mediu net va ajunge la 3.000 lei (de la 2.000 de lei în prezent), iar pensia medie va putea atinge 1.500 lei. Tăriceanu este cunoscut prin „dărnicia” sa de la bugetul statului, nu este nevoie să ne amintim de mandatul său de premier din anii 2004 – 2008.
USR propune economia digitală. Uniunea Salvați România (USR) trebuie să ia o piatră în gură: participă pentru prima dată la alegerile parlamentare. Asta după ce a înregistrat în acest an un succes încurajator la alegerile locale din București. Dar „piatra de încercare” pentru USR este depășirea pragului electoral. Formațiunea condusă de Nicușor Dan, care își propune schimbarea actualei clase de politicieni și se poziționează ca un partid anti-corupție, are o notorietatea cât-de-cât bună în rândul segmentului de populație activă, urbană și instruită, conectată la valorile occidentale, dar este complet necunoscută în mediul rural.
„Programul USR are două mari direcţii: una care ţine de corupţie şi alta care ţine de administraţie publică. Cu alte cuvinte, vorbim de reformarea statului român” Nicușor Dan, președinte USR
În programul său economic, USR n-a aruncat cu „creșteri salariale” sau „autostrăzi”. USR își propune să elimine sărăcia prin industrializare. În viziunea liderilor USR, industria este motorul economiei iar progresul poate fi generat de economia digitală, domeniu în care România are premisele să ajungă printre puterile mondiale. „Reindustrializarea modernă a României este cea mai înaltă prioritate economică și strategică”, se spune în programul economic al USR. O altă „piatră grea” legată de „piciorul” USR este că formațiunea nu și-a definit poziționarea. Cei mai mulți simpatizanți consideră că USR ar fi un partid de dreapta, dar niciun unul dintre lideri n-a declarat explicit această poziționare. USR este privit cu suspiciunea de PNL și PMP, fiind considerat un adversar care le-ar putea „fura” electoratul de dreapta. Orice „nou venit în oraș” este o amenințare electorală.
Cetățenii care votează dețin puterea. Ceea ce lipsește în aceste alegeri de pe eșicherul politic este o formațiunea de dreapta, care să promoveze fără echivoc valorile capitalismului: piața liberă, concurența și transparența. Toate partidele par să fie „îmbarcate” pe stânga sau pe centru-stânga, promițând lucruri „căldicele”, care sună bine în urechile românilor: salarii mai mari, autostrăzi, spitale, școli… Cu alte cuvinte, este folosit tot arsenalul de campanie pentru a câștiga voturi. Tocmai de aceea, este foarte posibil ca din cauza acestor promisiuni electorale plictisitoare, lipsite de substanță, cu aceleași personaje politice obosite vorbind despre aceleași „probleme” care nu se rezolvă de ani și ani, să descuraje prezența la vot a românilor. Este posibil să asistăm la cea mai scăzută prezență la vot a românilor la alegerile parlamentare din ultimii 26 de ani.
În ziua de 11 decembrie 2016, puterea se va afla în mâinile românilor. Ei vor decide dacă România își va continua drumul în direcția cea bună: democrație și progres.
Bilanțul Guvernului Cioloș
Realizări
REDUCEREA BIROCRAŢIEI – plata taxelor cu cardul în unităţile Trezoreriei.
De asemenea, se pot transmite în format electronic adeverinţele de venit şi certificatele de atestare fiscală. Eliminarea
ștampilei și transmiterea digitală a documentelor pentru indemnizaţia de şomaj şi de creştere a copilului.
✓ STABILITATE FISCALĂ – în primele 9 luni ale acestui an, deficitul bugetar a fost de 0,49% din PIB, ținând cont că ţinta
pentru 2016 este de 2,8%.
✓ CREŞTEREA PENSIILOR ŞI A SALARIILOR – punctul de pensie a crescut cu 5%.
✓ REDUCERI SAU SCUTIRI DE TAXE – introducerea TVA de 9% pentru materia primă folosită pentru lucrările agricole.
Scutirea de impozit pe salariu pentru angajaţii din sectorul cercetare şi scutirea pe termen nelimitat a impozitului pe
profitul reinvestit în domeniul IT.
✓ CREŞTEREA GRADULUI DE ABSORBŢIE A FONDURILOR EUROPENE – au intrat în țară circa 6 miliarde de euro în acest an, reprezentând cu grad de absorbție de 80%.
Eșecuri
✓ PLĂȚI CU ÎNTÂRZIERE A SUBVENŢIILOR ÎN AGRICULTURĂ – fermierii au protestat în stradă pentru
întârzierile acestor subvenții.
✓ INFRASTRUCTURA –doar 18 kilometri noide autostradă.
✓ PLAFONAREA TARIFELOR RCA –protestele transportatorilor prin blocarea circulației au determinat Guvernul să plafoneze tarifele RCA, lucru care contravine normelor UE.
✓ LEGEA SALARIZĂRII UNITARE -termenul propus pentru elaborarea acestei legi a fost octombrie 2016. Legea nu s-a
concretizat.
✓ CAMPANIA „CUMINȚENIA PĂMÂNTULUI” – nu s-au strâns fondurile necesare prin subscripție publică pentru cumpărarea sculpturii lui Constantin Brâncuși.
Ce promisiuni mai fac partidele?
PSD: „Salariu minim de 1.400 lei în 2017 și de 1.750 de lei în 2020”.
PNL: „Dublarea salariilor medicilor de la 1 iulie 2017 şi creşterea salariilor asistenţilor medicali în medie cu 20%, anual”.
PSD: „Construirea în București a Spitalului Republican „Carol Davila”, cu peste 2.500 de paturi și o suprafață de 60 de hectare, și alte opt spitale regionale în țară, pînă în anul 2020.
PNL: „Construirea a 8 spitale regionale cu specific de urgenţă la Cluj Napoca, Iaşi, Craiova, Timişoara, Constanţa, Tîrgu Mureş și în Sectoarele 3 şi 6 din Bucureşti.”
ALDE: „Acordarea a 50.000 de euro pentru românii care se întorc în ţară şi îşi deschid afaceri.”
ALDE: „Construirea a 20.000 de locuinţe în perioada 2016 – 2020.”
PMP: „Transformarea în mare parte a spitalelor în fundații ale statului, angajarea medicilor cu contracte pe termen limitat și plata medicilor în concordanță cu prestația acestora”.
PMP: „Canalul Dunăre – București, util atât în agricultură cât și ca infrastructură de transport, este o prioritate națională. Reluarea lucrărilor la Canalul Siret – Bărăgan, care poate iriga 500.000 ha de teren agricol.”
UDMR: „Modernizarea infrastructurii rurale, finanțarea fermierilor, a investițiilor în energii regenerabile, finanțarea IMM-urilor care exportă și finanțarea recalificării profesionale.”
USR: „O justiție funcțională și predictibilă. Vrem să ajungem la uniformizarea practicii judecătorești, a predictibilității actului de justiție.”
USR: „Scoaterea României din sărăcie și eliminarea completă a sărăciei. Motorul este industria și ne trebuie politici publice care să creeze noi industrii.”
