Cercetări recente au demonstrat că un creier bilingv arată o dezvoltare a zonei ce conține funcțiile executive, rezolvarea problemelor, jonglarea cu alegerea soluțiilor și sarcinilor ce apar în viața de zi cu zi, dar și eliminarea a ceea ce este irelevant atunci când ne concentrăm. Este bine să știm că în creierul bilingvilor lucrurile funcționează altfel față de creierul celor care vorbesc o singură limbă. Așadar, avantajele unui copil poliglot sunt multiple, vizibile, măsurabile și, mai mult decât atât, sunt dovedite științific. Pe de o parte creierul bilingv este creativ, capabil să schimbe rapid perspectivele și să găsească soluții inedite la orice situație. Iar pe de altă parte, un copil, un adolescent sau desigur un adult vorbitor de cel puțin o limbă străină are în mod evident o încredere de sine mai ridicată, nemaivorbind de oportunitățile pe care le poate accesa în a-și găsi job-uri potrivite, a construi relații în orice colț al lumii, a face călătorii etc. Până la urmă, libertatea pe care o limbă străină ți-o dă vine la pachet cu libertatea de alegere.
Vârsta ideală ca să începi învățarea unei limbi străine este 4-5 ani. Pentru că acum creierul absoarbe cel mai ușor și fără efort informația. Totul este perceput ca o joacă, toate cursurile pentru copii până la 9-10 ani ar trebui să fie bazate pe joacă, ca mod de învățare. Jocul este limbajul natural, cel mai apropiat lor. Până la vârsta de aproximativ 9 ani, motivația copiilor este extrinsecă. Ei învață pentru a-și mulțumi profesorul, pentru a face bucurii părinților, pentru a vedea mândria din ochii bunicilor. Învață, construiesc „bagaje de cunoștințe“ pentru că sunt îndrumați în acest sens. Nu învață neapărat pentru că își dau seama de importanța celor învățate în tot ce vor deveni ei în viitor. Începând cu vârsta de 10 ani, copii au o gândire mult mai logică și structurată. Pot gândi și au nevoie de reguli, informație din ce în ce mai organizată. Au nevoie să înțeleagă DE CE-ul din spatele gramaticii și unor formulări ale limbii străine. Acum motivația devine intrinsecă. Există un scop propriu, al lor, pentru care fac lucruri, pentru care învață, înmagazinează, construiesc, relaționează. Este momentul cel mai important, în care putem vorbi copiilor noștri despre importanța multor lucruri în creșterea lor. Liceenii văd necesitatea consolidării englezei și prin prisma socializării, apartenenței la grup, relaționării și impactului asupra vieții lor de adult, pe care deja încep să o contureze. Ei sunt conștienți că anumite certificări, fie că vorbim de Cambridge sau ILETS, pot face diferența în CV-ul lor, în admiterea la o facultate.
Însă este bine de știut că nu există limită de vârstă în ceea ce privește învățarea limbilor străine. Odată cu vârsta, ni se schimbă interesele (și creierul), deci și uneltele pe care ne putem baza în învățare. Dar, în orice moment, avem resursele necesare pentru succes, chiar dacă ele se cheamă Baby Shark, Harry Potter sau Oxford Learner’s Dictionary. Așa arată inclusiv cele mai recente studii pe creierele taximetriștilor din Londra (care trebuie să memoreze fiecare stradă din oraș) – învățarea nu ține cont de vârstă.
Sfat pentru părinți: să își expună copiii cât mai de mici la o limbă străină. La cea mai simplă căutare pe Internet găsim resurse simple așa cum sunt cântecelele etc. Acestea durează chiar și o oră, sunt adaptate celor mai mici vârste, iar părinții ar putea ca atunci când copilul se joacă în cameră să îi ruleze aceste cântecele în background, fără să ne propunem să ne uităm la televizor la ele. La vârste mici, modul de învățare se face prin repetiție.
