Ești foarte vizibil pe platformele social media – fiecare dintre postările tale pe Instagram suscită multe comentarii din partea pasionaților de orologerie. Ești o celebritate în această lume a colecționarilor de ceasuri. Să ne întoarcem totuși la perioada de dinainte de Instagram – cum schimbau pe atunci informații colecționarii de ceasuri?
Îți mulțumesc pentru compliment, dar nu aș zice că sunt chiar o celebritate. Inițial, am fost neîncrezător în legătură cu ideea de expunere publică, dar trebuie să spun că platformele social media mi-au deschis noi orizonturi în privința colecționării de ceasuri. Sunt o sursă continuă de informații și de învățare, un forum nemaipomenit, unde întâlnești oameni cu aceleași preocupări, și un instrument care te ajută să-ți sporești colecția, pentru că relaționezi direct cu posesorii ceasurilor, lucru imposibil anterior. Perioada de dinainte de internet și de platformele de socializare era foarte diferită, existau multe limitări și constrângeri, mai ales pentru mine, care locuiesc în Africa.
Provii dintr-o familie indiană, dar locuiești permanent și faci afaceri în Uganda. Le poți spune mai multe cititorilor noștri despre trecutul și formarea ta? Cum s-a născut pasiunea ta pentru ceasurile vintage? E o chestiune de familie?
Fac parte dintr-a treia generație a unei familii asiatico-ugandeze; bunicul meu a venit în Uganda la începutul secolului trecut, el fiind pe atunci un om de condiție modestă. Afacerea noastră de familie este una foarte extinsă, cu ramificații în zona de producție, în industria ospitalității, în construcții etc. Pe vremea dictaturii lui Idi Amin, mai precis în 1972, ugandezilor de origine asiatică li s-a dat un termen de 90 de zile pentru a părăsi țara și cei mai mulți nici că s-au mai întors. Am petrecut cu familia mea un deceniu în exil și ne-am întors pentru a ne aduce partea noastră de contribuție în reabilitarea economiei distruse a țării. Mi-am făcut școala și, apoi, am urmat cursurile universitare în Anglia, în exil. Pasiunea mea pentru ceasuri nu este o chestiune moștenită, iar interesul meu pentru un anumit tip de design s-a născut din dragostea pentru artă.
Îți amintești care a fost primul ceas pe care l-ai purtat?
Desigur, a fost un cronograf Baume & Mercier; a trebuit să strâng bani mai mult de un an ca să mi-l iau.
Care a fost prima ta mare achiziție?
Un Reverso, pe care mi l-am luat după căsătorie. Ulterior, i-am schimbat cadranul și l-am personalizat prin emailare, cu reprezentarea unei zeități hinduse, lucru realizat chiar de manufactură.
Probabil că ești cel mai mare colecționar de ceasuri vintage Art Déco. De ce ai ales acest stil? Ce anume din estetica lui te atrage?
Întotdeauna mi-a plăcut Art Déco și acest gust al meu s-a răsfrânt și asupra ceasurilor. Dragostea mea pentru Art Déco vine din trăsăturile sale constitutive – formele geometrice sau stilizate.
Te concentrezi mai ales asupra unor Case precum Patek Philippe, Cartier, Audemars Piguet și Vacheron Constantin. Cum rămâne cu celelalte branduri cu o importantă tradiție Art Déco?
Consider că un colecționar trebuie să aibă o arie bine definită de interes, o anumită direcție. În cazul meu există și niște condiționări de ordin financiar. Desigur, și alte branduri au creații minunate.
Care sunt ceasurile din colecția ta pe care le prețuiești cel mai mult?
Asta e ca și cum ai întreba care e copilul favorit. Dacă n-aș avea încotro, aș putea alege vreo douăsprezece dintre ele. Fiecare are o semnificație specială pentru mine, legată de proveniență, povestea achiziției lui, momentul în care l-am cumpărat sau o combinație între toți acești factori.
Cum găsești ceasurile pe care le cauți? Ești fan al marilor licitații de la Sotheby’s, Christie’s, Phillips etc.?
Când te gândești la ceasuri vintage dintr-o zonă de interes foarte specializată, cum este a mea, depinzi de disponibilitatea ceasului mai degrabă decât de multitudinea de surse. Așadar, urmăresc ceasurile care mă interesează – între care unele foarte rare – la licitații, pe internet, pe platformele social media, practic, oriunde devin disponibile.
Ce înseamnă o achiziție dificilă?
Vânarea oricărei piese poate deveni captivantă. Un ceas greu de găsit oferă imensă plăcere și bucurie, la fel și întregul proces de depistare a lui.
Ce modele porți în ultima vreme?
Încerc să-mi port toate ceasurile, altfel, ideea de a le colecționa n-ar avea niciun sens. Ceasurile trebuie purtate, nu ținute într-un seif.
S-au schimbat preferințele tale de-a lungul anilor?
Da, sigur că da! Această evoluție vine odată cu acumularea de noi cunoștințe și mijloace, din învățare.
Știm cu toții ce mare amenințare sunt falsurile pentru industria orologeră, în general. Cum stau lucrurile în privința ceasurilor vintage?
E o zonă minată. De multe ori, despre ceasurile vintage există puține informații, iar judecata e subiectivă. Ceasurile care au doar funcție de indicare a timpului sunt relativ simple și ușor de falsificat. Trebuie să fii extrem de atent, cu atât mai mult atunci când în joc sunt sume mari de bani.
E acesta un moment bun pentru investițiile în ceasuri de colecție?
Nu cred că a cumpăra ceasuri de colecție pe post de investiție e o idee bună. Desigur, dacă valoarea lor crește cu timpul, asta îți dă un plus de satisfacție.
Ce modele urmărești acum?
Sunt mereu în căutarea ceasurilor foarte rare care-mi lipsesc din colecție; problema este că mulți dintre colecționari, la fel ca mine, de altfel, nu vor vinde piesele acestea cât trăiesc. Dar e frumos să visezi!
