Marius face karate de performanță și, țineți-vă bine, are titlul de multicampion național, european și campion mondial.
Mă numesc Nedu Marius, am 14 ani, sunt elev la Școala Gimnazială nr. 77 și sportiv la clubul Olimpia București. Fac karate de 8 ani, iar karate de performanță de 5 ani. În acest moment dețin titlul de multicampion național, european și campion mondial.
Cele mai importante campionate la care am participat au fost: Campionatul Mondial din 2017 de la Cluj-Napoca, Campionatul European din 2018 din Portoroz, Slovenia, Campionatul European din 2019 de la Pitești și Campionatul Mondial de la Stuttgart, Germania – pentru care m-am antrenat intensiv, zi de zi, timp de două luni.
Îmi plac și jocurile video, recunosc! Acestea mă ajută să mă recreez, dar să-mi dezvolt și imaginația. În schimb, sportul mă menține în formă și mă ajută să am un corp sănătos, karate-ul presupunând utilizarea tuturor mușchilor. În egală măsură, acest sport mă ajută să fiu un om educat, îngrijit și respectuos, deoarece în karate ești învățat să-ți respecți adversarul, precum și pe cei din jur.
La școală, profesorii mă susțin și mă încurajează să continui cu acest sport, iar unii colegi se tem, într-un fel, de mine. Dar chiar nu au de ce! Eu – înăuntrul meu – sunt un om pașnic. Iar sensei Adrian Nedeloiu asta ne și învață – să folosim tehnicile de karate doar în scop de apărare.
Legat de viitor, aș vrea să intru la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc“, profil de filologie. Apoi, să urmez cursurile Facultății de Drept și să devin avocat. De fapt, mi-ar fi plăcut să devin programator în IT, dar cum nu excelez la matematică, sunt nevoit să mă reprofilez.
Modelele mele sunt părinții mei. Ei m-au susținut în permanență și au făcut posibilă participarea mea la campionatele internaționale. Model îmi este și Bruce Lee, care spunea că niciodată nu ești suficient de antrenat și că e nevoie de muncă continuă pentru a fi cel mai bun.
Motivația de a face karate o găsesc în mine. Îmi spun că trebuie să mă antrenez și să devin din ce în ce mai bun. Dar și părinții mă mai împing de la spate, câteodată.
