„Să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți să obții rezultate diferite este definiția nebuniei.” Ați auzit, cu siguranță, de multe ori această frază – pe bună dreptate! Probabil că una dintre ariile la care se aplică cel mai bine este economia, un domeniu la care pare că se pricepe, mai nou, toată lumea, la fel ca la fotbal sau politică.
În ziua în care această ediție a revistei trebuia să plece către tipar, în chiar prima zi după Paștele catolic, o știre făcea turul redacțiilor.
Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), reprezentând firme cu capital românesc care desfășoară activități de producție, acuza „modul defectuos de gestionare a ajutoarelor de stat, care duce la pierderea încrederii în capacitatea ministerelor de a gestiona fonduri din bani publici”.
Mai exact, era vorba despre Hotărârea de Guvern nr. 959/2022, prin care s-a instituit o schemă de ajutor de stat privind acordarea de granturi pentru investiții destinate industriei prelucrătoare, apel de proiecte lansat de Ministerul Economiei. În cadrul apelului, finalizat în luna decembrie a anului trecut, au fost depuse 81 de proiecte, dintre care 21 au obținut punctajul maxim. Acum începe partea interesantă! Pentru a departaja companiile, autoritățile au avut în vedere rentabilitatea, astfel că au fost selectate, printre altele, o companie care în 2021 a avut afaceri de 5.000 de lei și alta cu afaceri de 370.000 de lei. Niciuna nu avea angajați și au depus proiecte cu o valoare cumulată de peste un miliard de lei. Pe de altă parte, Ministerul Economiei spune că, în prealabil, a scos în dezbatere publică ghidul de finanțare, care prevede regulile de acordare a acestor ajutoare de stat, însă „AOAR nu a făcut niciun demers în etapa de consultare, ci a comunicat doar disponibilitatea de a participa la sesiunile de evaluare a dosarelor”.
Câteva ore mai târziu, discutam cu un antreprenor cu trei decenii de experiență în domeniul energiei care îmi spunea cu tristețe că afacerile românești din domeniul construcțiilor nu au anvergura necesară pentru a putea participa la proiectele tot mai importante anticipate pentru următoarea perioadă. „E vorba de experiență, de capacitate financiară și de abilități. Nu ai cum să participi singur la o lucrare de 200 de milioane când tu ai afaceri mai mici de 100 milioane de euro, de exemplu. De aceea apar atâtea asocieri și vedem cum străinii sunt cei care câștigă lucrările, pentru ca, mai apoi, să le spargă în proiecte mici pe care le dau companiilor românești.”
Tot în aceeași zi, mai mulți miniștri ai Guvernului Ciucă au ieșit, pe rând, cu replici mai mult sau mai puțin voalate la solicitarea prim-ministrului de a găsi într-o săptămână modalități de a reduce cheltuielile. Cu doar o săptămână în urmă, ministrul finanțelor, Adrian Câciu, a anunțat nevoia unei „ajustări” de 20 de miliarde de lei în condițiile în care încasările la buget au fost cu mult mai mici decât se anticipa. Sau, mai pe românește, o gaură de 20 de miliarde de lei, previzibilă potrivit analiștilor încă de la construcția bugetului bazat pe venituri nerealiste.
Dincolo de situațiile de mai sus, care până la momentul în care veți citi acest articol vor mai cunoaște, cu siguranță, dezvoltări, câteva lucruri sunt certe.
Poate fi normal să greșești și să bugetezi venituri în varianta cea mai optimistă posibilă (sau chiar absurd de optimistă, dacă luăm ca reper estimările analiștilor) pentru a putea justifica cheltuieli cât mai mari. Poate fi la fel de normal să te aștepți ca reducerile de cheltuieli să se facă peste noapte sau să crezi că o companie de apartament poate să deruleze cu succes un proiect de zeci și sute de milioane. Dar este o nebunie să nu înveți nimic din greșelile trecutului și să le repeți în speranța că rezultatele vor fi altele!
