FacebookTwitterLinkedIn

Când entuziasmul de a se afla în mijlocul vieţii pa­riziene, al agitaţiei mi­­laneze sau al happening-urilor British-style se domoleşte puţin, cât să-şi tragă sufletul şi să-şi consulte carnetul de rezervări făcute cu un an în avans pentru toate restaurantele şi locurile care „contează“, în inima oricărui gurmand avid de good life începe să se strecoare pofta de un alt gen de experienţe. Okay, asta şi o stare desăvârşită de oboseală.

Oricât de minunată ar fi o cină într-un restaurant cu stele Michelin sau în cel mai lăudat boutique-hotel parizian, în momentul în care foarte mulţi oameni îşi doresc să ajungă într-un anumit loc, în acelaşi moment, componenta de „slow life“ se dizolvă ca un comprimat efervescent într-o mare liniştită: calmul şi plăcerea experimentului şi a gusturilor sunt înlocuite de agitaţia rezervărilor, a confirmărilor de rezervare, a alegerii „acelei“ camere cu vedere către unghiul ideal din Place de la Concorde sau a securizării unei anumite mese pe colţul unei cafenele la care nu poţi arunca un ac la oră de vârf.

Imaginaţi-vă toate astea, apoi imaginaţi-vă ceva aproape la fel de memorabil, dar fără coadă, fără rezervări făcute cu o lună înainte şi, mai ales, fără înghesuială.

Acestea sunt auspiciile unui weekend în Cracovia, centrul cultural al Poloniei şi unul dintre cele mai „cool“ oraşe mici în care am fost vreodată. Trebuie să precizez de la bun început, aceasta nu este o cronică întocmită pe colţul mesei după un weekend revelator în Cracovia, ci este rezultatul unui atent studiu realizat de mine din 2008 încoace, în urma vizitelor pe care le fac cel puţin odată pe an în ceea ce polonezii numesc „kulturowy kolebka“, leagănul culturii poloneze.

Pentru că taman lucrurile care ocupă locuri bine-definite în vieţile noastre sunt cele pe care le trecem cel mai flagrant cu vederea, nu m-am gândit să recomand această superbă destinaţie decât după cea de-a cincea şedere consecutivă în Hotel Stary, cel mai cochet boutique-hotel din piaţa centrală, într-o dimineaţă de primăvară în care frunzăream la Sky Bar-ul de la etajul şase (cu vedere către vechea piaţă şi către superba St.Mary’s Basilica) o carte despre istoria străduţei la capătul căreia se află localizat hotelul.

În perioada în care printre temele oficiale de studiu ale celebrei Universităţi Jagellone din Cracovia se afla şi magia, toți vrăjitorii şi astrologii faimoşi precum Paracelsus, John Dee, Edward Kelly şi, umblă vorba, însuşi Dr.Faust aveau drept loc de întâlnire localurile de pe Ulica Szczepanska.

Recunosc, din momentul acestei descoperiri am privit cu o mică strîngere de inimă holurile înalte, de castel gotic de secol XIV, ale hotelului laureat în 2007 cu premiul parizian „Prix Villégiature“ drept „cel mai frumos design de interior din Europa“. Şi am înţeles mai bine de ce mobilierul patinat, covoarele orientale şi frescele restaurate de pe pereţi îmi lăsaseră mereu senzaţia de portiţă către o altă lume.

Cum aş fi putut să omit, pe lista destinaţiilor de good life, tocmai un asemenea loc cu iz de magie bună? În cei aproape 300 de ani de existenţă, clădirea hotelului de cinci stele Stary a fost restaurată de mai multe ori, atât rolul ei (de la atelier medieval la birou de documente vamale în secolul XVII) cât şi stilul arhitectural fiind schimbate odată cu fiecare proprietar. Primul a fost un negustor pe nume Aleksander Market, de la care se păstrează, deasupra podului, o sculptură a lui Mercur, zeul roman al comerţului.

A urmat, dintre cei mai notabili locatari, Piotr Steinkeller, unul dintre marii industriaşi de la 1800, care a construit prima cale ferată între Varşovia şi Cracovia.

În versiunea contemporană, de hotel inaugurat în 2006, se respectă structura elaborată de arhitectul August Plasqude în 1823, păstrându-se în același mix elemente gotice, renascentiste și baroce, care spun împreună povestea clădirii. Mobilierul este nou-nouţ dar cu un finisaj patinat care duce cu gândul la vremurile demult apuse, iar stilul celor 53 de camere este unul minimalist: materiale naturale, mult lemn, piele şi nuanţe neutre, care sugerează o atmosferă de cetate medievală. Deşi clădirea a fost renovată, toate elementele distinctiv-istorice au fost respectate şi păstrate la loc de cinste.

Pentru că un hotel premiat de către francezi pentru design nu putea să ignore şi una dintre plăcerile supreme ale vieţii – gastronomia fină – restaurantul de la parter a fost testat de către autorii ghidului Michelin, fiind împroprietărit cu trei furculiţe şi cuţite, precursoarele stelelor în ierarhia elaborată a celui mai faimos repertoar gastronomic din lume. Numele restaurantului – 3 Rybki – are la rândul lui o istorie aparte.

După Primul Război Mondial, unul dintre cele mai celebre restaurante din Cracovia – Feilguta – se afla chiar pe strada Szczepanska. Efigia sa – trei peşti din fier forjat – se află la Muzeul Naţional al Poloniei, fiind considerat parte din patrimoniul cultural polonez. În amintirea acestui simbol istoric, restaurantul hotelului Stary a primit denumirea „3 Rybki“ (trei peşti), iar meniul reprezintă un melanj între bucătăria poloneză tradiţională şi artificiile culinare contemporane. Oferta se schimbă în fiecare anotimp, în funcţie de ingredientele de sezon: primăvara şi vara sunt la putere legumele proaspete, sparanghelul şi anghinarea, în timp ce iarna primează ciupercile, vânatul şi fructele de pădure.

Am testat „3 Rbyki“ chiar de ziua mea de nume, în Duminica Floriilor, alegând meniul complet de degustare, cu şase feluri reprezentative pentru arta culinară a executive-chef-ului Pawel Twardosz. Atât prezentarea cât şi gustul preparatelor s-au ridicat la înălţimea multor restaurante cu stele (nu doar furculiţe!) Michelin din Paris sau Londra, ceea ce mă face să cred că, în ziua în care Polonia va avea un ghid Michelin oficial, „3 Rybki“ va merita cu prisosinţă cel puţin o stea. Cina a început cu un şirag de aperitive: o spumă onctuoasă de brânză, cu mousse de wasabi şi somon tartar, servite împreună cu un coş de pâine caldă homemade, frământată cu legume verzi. Minunate!

Primul fel „oficial“ din cele şase a fost un somon marinat în coriandru, cu smântână proaspătă şi caviar negru, urmat de o supă-cremă de bureţi chanterelle, cu bucăţele de bacon şi ulei de cimbru. Ambele au fost savuroase, iar supa-cremă a fost printre cele mai cremoase pe care le-am gustat până acum. A urmat o porţie de tortellini făcuţi în casă, umpluţi cu cartof şi carne de vită, precum şi o o felie de rosefish cu piuré de busuioc, legume fierte al dente şi sos făcut din cremă de legume.

Ultimul fel principal înainte de deserturi a fost un cotlet de viţel cu momiţe, anghinare şi sos de soia. Verdict: un deliciu.

Înainte de desertul propriu-zis – ciocolată de casă cu sos de coacăze şi îngheţată de zmeură – am primit, tot în bunul spirit franţuzesc pe care executive chef-ul încearcă să-l îmbine cu cel tradiţional polonez, şi un pre-desert: o îngheţată de ciocolată cu sos de vanilie. Pentru că era primăvară, lipsea una dintre specialităţile casei, specifice meniului de toamnă-iarnă – foie-gras cu pară caramelizată – dar cele şase porţii de degustare au compensat din plin absenţa vedetei meniului.

Chiar dacă şederea la Hotel Stary şi aventura gastronomică de la „3 Rybki“ merită o vizită la Cracovia, ele sunt doar cireaşa de pe tort. Oraşul este plin de mici repere culturale care fac deliciul oricărui călător care ştie că „good life“ nu înseamnă doar confort şi plăceri culinare.

Piaţa centrală a oraşului, unde se află situat şi hotelul, este dominată de St. Mary’s Basilica, una dintre cele mai frumoase şi reprezentative biserici ale confesiunii creştine. Aici se află una dintre icoanele Sfintei Fecioare Maria de la Cestohowa, ocrotitoarea poporului polonez şi cea care l-a salvat de invazia suedezilor în secolul XVII.

Obrazul Fecioarei este brăzdat de două zgârieturi, semn al unui alt episod istoric: în secolul XV, reprezentanţii mişcării husite au încercat să tâlhărească mănăstirea de la Cestohowa, furând printre alte bogăţii şi icoana Fecioarei.

Legenda consemnează că, în momentul în care hoţii au vrut să dea bice cailor şi să fugă cu căruţa plină cu obiecte furate, caii au refuzat să se mişte,  iar într-un moment de revoltă, unul dintre husiţi a lovit de două ori cu sabia icoana. O variantă a icoanei Fecioarei Maria de la Cestohowa (care se spune că a fost pictată, la origini, chiar de către Sfântul Luca) se regăseşte şi în Biserica Fecioarei Maria din Ierusalim.

Bazilica este pictată integral într-o nuanţă unică de turcoaz, simbolizând cerul, cu stele aurii răspândite pe tot suprafaţa tavanului, iar altarul medieval al lui Veit Stoss, una dintre principale atracţii turistice ale locului, este, oficial, cea mai mare şi spectaculoasă sculptură gotică din lume.

Pentru că întreaga Cracovie este plină de legende şi poveşti, şi turnurile bisericii au o istorie a lor, fiind construite – spune legenda – de doi fraţi. Spre a ieşi în evidenţă, unul dintre aceştia şi-a construit turnul mai înalt şi, descoperind trădarea, celălalt l-a ucis într-un acces de furie.

Din turnul mai înalt răsună din oră în oră un semnal de trompetă, în memoria trompetistului care şi-a riscat viaţa pentru a alerta invazia tătară din secolul al XIII-lea. Pentru că eroul a sfârşit ucis de o săgeată şi nu a apucat să-şi termine cântecul, Hejnal Mariacki – imnul Cracoviei, intonat din oră în oră de către un trompetist – este întrerupt la fel de brusc, în memoria acelui moment de cotitură din istoria Poloniei.

Lângă biserică se află şi vechea piaţă acoperită, datând din 1555, unde meşteşugarii polonezi continuă să îşi vândă marfa originală: năframe şi fuste populare, genţi şi mici produse din piele, icoane pictate pe lemn, pahare şi vaze din sticlă pictata şi, mai ales, toate modelele posibile de bijuterii din chihlimbar, piatra preţioasă specifică Polonei.

De fiecare dată când vizitez Cracovia, nu pot să nu admir mica industrie a meşteşugului tradiţional pe care polonezii au încurajat-o şi au păstrat-o cu sfinţenie. Nimic din ceea ce se regăseşte în piaţa veche de peste 500 de ani nu este „made in China“ şi nu are nimic de-a face cu kitsch-ul.

Artizanii populari continuă să-şi promoveze straiele şi creaţiile din chihlimbar, iar turiştii se înghesuie să le cumpere la preţuri deloc mici (cea mai ieftină pereche de cercei începe la 50 de euro). Pentru fanii adevăratului handmade însă, aici este locul perfect.

Tot în Cracovia se mai află şi celebra Universitate Jagellonă (una dintre cele mai vechi şi renumite din lume), Castelul Wawel (cel mai important complex regal din Polonia, construit în secolul XIV), precum şi biserica în care a slujit Papa Ioan Paul al II-lea înainte de a fi înscăunat la Vatican.

Pe numele său adevărat Karol Wojtyla, acesta a fost arhiepiscopul Cracoviei între anii 1958 şi 1964, rămânând în continuare una dintre cele mai iubite şi respectate figuri istorice ale oraşului:  inclusiv aeroportul Cracovia-Balice poartă numele „Papa Ioan Paul al II-lea“. În fiecare an pe 2 aprilie, la aniversarea trecerii sale în nefiinţă, o mare de lumânări sunt aprinse de către locuitorii oraşului în faţa Palatului Episcopal de pe strada Franciszkanska din Cracovia, locul în care Papa a slujit timp de aproape zece ani.