În biroul din stânga, îi strâng mâna Mirelei Retegan și îi simt agitația. O întreb dacă e din cauză că am venit puțin mai devreme decât stabilisem și-mi zâmbește. Spectacolul de la Sala Palatului îi provoacă emoții. „Trebuie să fii un pic nebun să faci asta“ – dar Mirela poartă cel mai frumos semn de nebunie – zilele astea cele 4.000 de locuri din Sala Palatului constituie îngrijorarea cea mai profundă pentru cel mai colorat copil al ei: Zurli.
Mirela e curioasă, solară, generoasă și reușește să mă aducă încă din primul minut în lumea ei. Îmi povestește cum omul de astăzi este mult mai mult decât ar fi sperat părinții ei și cu mult peste ceea ce a visat ea la un moment dat.
„O femeie împlinită, care reușește să se întrețină și să-i facă și pe alții fericiți din cea mai mare pasiune a vieții ei: copiii“. Așa se definește Mirela astăzi, după 20 de ani de jurnalism în radio, presă scrisă și televiziune. A început prin a fi reporter de teren și a trecut prin toate etapele până la postul de director de rețea, ceea ce i-a fundamentat principiile pe care le aplică astăzi și în business. „Îmi spunea o prietenă: tu știi ce te diferențiază pe tine de ceilalți? Că tu ai format de om de știri – ai auzit știrea, ai cercetat, ai lansat, ai trecut la știrea următoare“.
Și așa este. Mirela recunoaște că nu stă în discuții, în analize, în brainstorminguri fără rezultate – lucrurile se întâmplă foarte repede de la idee și până în momentul sărbătoririi succesului, datorită puterii ei de a simplifica lucrurile. La radio trebuie să aduni în puține cuvinte foarte multe lucruri, așa că tai cuvintele parazite dintr-o propoziție – Mirela se exprimă foarte simplu – iar tot ce face cu Zurli nu e decât o continuare în latura artistică a ceea ce a făcut timp de 20 ani în jurnalism.
Tot la radio a învățat că oamenii văd foarte bine ceea ce aud. Așa că, dacă așezi foarte bine în cuvinte ceea ce ai de spus, le permiți ascultătorilor să-și creeze propria imagine. Zurli exact asta face: îi lasă pe copii să-și creeze propria poveste. Nu se ajută de decoruri, de costume spectaculoase sau de artificii – artiștii Zurli sunt extrem de simpli în manifestare și le lasă copiilor posibilitatea de a-și crea propria poveste, propriul univers, fără să le impună șabloane predefinite.
Mirela adoră copiii de când se știe, așa că Zurli a venit ca o continuare firească după venirea Mayei pe lume, venire care a convins-o că pasiunea ei trebuie să ia și o formă. Mirela, care nu este un om, ci o undă de energie, a început acum opt ani și jumătate primele tatonări, iar în 2006 Zurli avea primul spectacol.
Inițial au făcut animație pentru petreceri sau zile de naștere: născoceau un cadru potrivit pentru părinți și copii, pentru a se manifesta împreună. Astăzi, pe scenă, aduc jocurile pe care le făceau în petrecerile private, însă nu cu 10 copii ci cu 1.000, 2.000 și, la Sala Palatului, cu 4.000 de copii și părinți.
Prima investiție în Zurli a fost 1.000 de dolari. Împrumutați, împreună cu două costume de super-eroi, de la un prieten din America. Mai departe, Mirela a fost motorul principal: ea făcea animația, ea descoperea jocurile, scria poveștile și construia personajele.
Teatrul Zurli a venit din nevoia de a adapta poveștile clasice într-o manieră simplă, în care copiii să-și creeze propria poveste plecând de la poveștile clasice, din care se exclud personajele care traumatizează. Spre deosebire de Gașca Zurli, care are nevoie de spații mari și implică costuri pe măsură, teatrul Zurli se poate juca în orice condiții. „E o convenție între noi, copii și părinți – ne jucăm de-a teatrul“ îmi șoptește Mirela, jovială. Zurli este, de fapt, unul din atributele ei. O poreclă asumată de autenticitatea energiei ei pozitive. O ascult fascinată când îmi spune că plata cea mai frumoasă a muncii ei este cea în emoții.
Din toamnă, Zurli a început să iasă cu spectacolele și în țară, asumându-și testul notorietății. A reușit și se joacă peste tot cu casa închisă. Tot Mirela a reușit să schimbe percepția adulților despre ceea ce înseamnă un spectacol pentru copii. „Spectacolele pentru copii nu sunt luate în serios, sunt tratate ca niște obligații“ așa că Mirela a riscat și i-a chemat pe prichindei de la șase după-amiaza, cu mami și cu tati de mână. Și nu se lasă așteptați, pentru că Mirela se joacă subtil și cu mesajele pentru adulți, poziția de mamă permițându-i să fie autoironică și să poată face haz de necaz. „Ne trezim cu o Românie plină de părinți și copii, cu mămici, cu tătici care abia așteaptă să se joace“.
Ce se întâmplă la un spectacol Zurli? „Ne jucăm foarte mult, noi fiind principalele exemple, rezolvăm conflicte și transformăm fețele de murături în fețe de prăjituri“. Zurli oferă părinților și copiilor tot felul de soluții și de jocuri pe care le pot face și acasă. Punând accent pe educația celor mici, Mirela scrie textele și face echipă bună cu tatăl copilului ei, care este producător muzical, orchestrator și compozitor. Topping-ul îl constituie regizorul Vadim Rusu, care a înțeles cât de importantă este exprimarea simplă, și artiștii Zurli, cei mai buni oameni pentru acest proiect. Împreună, izbutesc să transforme fiecare spectacol într-o stare în sine.
Mirela recunoaște că a învățat o mulțime de lucruri și s-a schimbat teribil de când a început Zurli. A învățat că lucrurile trebuie lăsate să meargă pe drumul și în ritmul lor și că oamenii sunt instrumente: „De când am Zurli nu mai am nevoie să demonstrez nimic nimănui, ci mă bucur de tot ce vine din povestea asta. Cred că sunt un om mult mai frumos și mult mai bun de când există Zurli în viața mea.“
Vara asta, Zurli se mută pe litoral și în toamnă pregătește un eveniment despre care vă pot spune doar că va fi provocator, colorat și va schimba fața României. Asta pentru că planurile Mirelei nu sunt clasice, dar reușesc să fie impunătoare și să-ți aprindă curiozitatea. Nu știu să-mi fi tremurat vocea de prea multe ori în interviuri, însă în fața Mirelei s-a întâmplat. Fredonez în minte „Am o căsuță mică“ și ies din bloc având un singur gând: Zurli e cu adevărat un fenomen.
