
The New Yorker a publicat vineri un articol lung cu multe detalii noi despre ce s-a întâmplat în consiliul OpenAI în urma căruia a fost concediat directorul general Sam Altman. Publicația a afirmat că întreaga situație a fost un fiasco.
Autorul articolului din New Yorker tocmai și-a petrecut ultimele șase luni lucrând la o poveste concentrată pe directorul tehnic al Microsoft, Kevin Scott, și Mira Murati, care a lucrat în această funcție la OpenAI. Apoi, brusc, s-a trezit în mijlocul celui mai mare scandal din lumea tehnologiei în acest moment.
The New York Times a raportat anterior că motivul pentru care consiliul s-a răcit față de Altman nu a fost că acesta ar fi fost prea rapid în cursa către o inteligență artificială generală, ci că a încercat să îndepărteze un membru al consiliului, Helen Toner, și acest lucru a ieșit în defavoarea lui.
Acum avem mai multe detalii, conform The New Yorker.
Unii membri ai consiliului OpenAI au considerat că Altman este un executiv extrem de evaziv. Drept exemplu a fost dată situația din această toamnă când Altman și Helen Toner, director la Center for Security and Emerging Technology la Georgetown University, au trebuit să fie co-autori ai unui articol care părea să critice OpenAI pentru “înflăcărarea exagerată a entuziasmului legat de AI”.
Pentru cum a fost primit articolul Toner și-a cerut scuze ulterior în fața consiliului pentru că nu a anticipat modul în care articolul ar putea fi perceput, iar Altman a început să abordeze alți membri ai consiliului, individual, pentru a o înlocui.
Când acești membri au comparat notele despre conversații, unii au simțit că Altman le-a prezentat în mod eronat pozițiileca susținând înlăturarea lui Toner: “Altman a încercat să îi instige unul împotriva celuilalt, mințind despre ceea ce gândesc alții”, a spus persoana familiară cu discuțiile consiliului, citată și de Business Insider. “Lucruri de genul acesta s-au întâmplat ani de zile.”
O persoană familiară cu perspectiva lui Altman a afirmat că recunoaște că a fost “neîndemânatic în modul în care a încercat să îndepărteze un membru al consiliului”, dar că nu a încercat să manipuleze consiliul.
Într-un cuvânt, problema de la OpenAI pare să fi fost de inter-relaționare și de posibilă percepție de manipulare a consiliului director pentru acordul renunțării la unul dintre membrii acestuia.