Acum două luni, alergam pe malul Mării Negre. Era beznă, bătea un vânt care mă spulbera și aveam pantofii sport plini de nisip. Nu mai alergasem de ani buni, deși eram dependentă de asta.
Dintre toate sporturile pe care le-am practicat în școală, cel mai mult mi-a plăcut să alerg. Era ceva magic care mă determina să fac asta, fără să știu de ce. Poate senzația de libertate pe care mi-o ofereau minutele în care nu mă mai gândeam la nimic, poate lupta cu propriul corp și cu propriile limite, poate starea de euforie de după. Ce știu acum e că îmi plăcea și devenise un obicei: alergam și dimineața și seara, în fiecare zi.
Apoi, din cauza unei probleme de sănătate, am renunțat.
Iată cum mi-am redescoperit pasiunea și motivația pentru alergat. Am primit un e-mail în care mi se propunea să alerg, scopul final fiind acela de a ajuta oameni. Și am acceptat să alerg timp de 24 de ore, poate cele mai provocatoare din viața mea. Pentru că era despre oameni și despre empatie și despre cum poți schimba lumea în bine dacă dăruiești un strop din umanitatea ta.
Am început maratonul descoperind că, dacă în adolescență alergatul era doar despre mine, acum este și despre ceilalți. Am vrut să mă opresc de mai multe ori pentru că oboseala și sedentarismul începeau să se simtă. A fost epuizant. Dar scopul final și energia pozitivă pe care mi-au transmis-o colegii mei m-au ajutat să continui. Și tot colegii mei mi-au adus aminte că, în urmă cu un an, am început să alerg primul meu maraton în Medicover România. Tot cu aceeași motivație: de a încerca să ajut oamenii prin textele pe care le scriu. Nu știam ce avea să mă aștepte, știam doar că este un nou început.
Și alergarea de rezistență, pe care am început-o acum un an, m-a învățat foarte multe despre mine și despre ceilalți. M-a ajutat să cresc emoțional și să îmi confirm misiunea și motivația: aceea de a ajuta oamenii. Nu voi enumera cele 42 de lecții pe care le-am învățat în timpul primului meu maraton în Medicover, dar le voi menționa pe cele mai importante:
- La fel ca atunci când alergi, eforturile tale sunt cu atât mai vizibile dacă ai alături oameni care să își canalizeze energia în aceeași direcție;
- Orice ai face, nimic nu se poate construi fără încredere în cei din jurul tău;
- Înainte să judeci, verifică dacă ai înțeles exact contextul;
- Atunci când ești confuz, pune întrebări. Nu, nu vei părea mai puțin inteligent, îți vei ușura viața;
- Fii empatic sau măcar fă eforturi. Orice job ai avea, nu e doar un job. Tu nu te separi de nevoile și de personalitatea ta atunci când intri în birou. Ești tot tu: un om. Și la fel sunt și colegii tăi;
- Fără o motivație clară, nu îți vei putea atinge niciun obiectiv, iar fără un obiectiv clar fixat, nu vei avea nicio motivație să continui ce ai început;
- Comunicarea va fi întotdeauna cel mai bun prieten al tău;
- Acționează tu atunci când lucrurile nu merg așa cum ți-ai dori. Și fii tu schimbarea.
Pentru că maratoanele sunt mai ales despre noi, despre propriile bariere mentale și pentru că rareori e greu începutul. Partea cu adevărat grea e aceea de a-ți menține ritmul, iar ritmul nu îl poți menține decât dacă ai o motivație, pe care o găsești încercând și crezând în ceva. Și despre asta e și alergarea de rezistență.
Xenia Mitran este Internal Communication Leader în cadrul Medicover România. În timpul liber, este PR Manager al revistei de literatură și fotografie SUBCAPITOL. Când nu organizează evenimente culturale sau când nu scrie texte catchy, Xenia citește cărți bune. Crede că noua poezie, scrisă de tinerii născuți după ’89, ar trebui să inspire publicitarii.
