Ai trei zile în Hanoi să vezi tot, să încerci tot, să simți tot. Trei – pentru că Vietnamul e atât de lung și presărat cu locuri extraordinare încât e păcat să mai pierzi o zi din vacanță în capitală.
Pentru mine, Hanoi este cel mai „asiatic” oraș în care am ajuns. E fix ce mi-am imaginat a fi citind ghiduri de călătorie și review-uri pe internet. Desigur, capitala Vietnamului e un oraș în plină dezvoltare ce nu duce lipsă de zgârie-nori, de mall-uri și de bulevarde largi. Însă locul în care turiștii se adună, pe care-l povestesc pe bloguri și în discuțiile cu prietenii, e orașul vechi, o încrengătură de străduțe înguste și clădiri și mai înguste ce radiază dinspre și înspre lacul Hoan Kiem.
Orașul vechi are cele mai ieftine hoteluri, cele mai ieftine restaurante și cele mai ieftine suvenire. Ieftin nu înseamnă și de proastă calitate – să fim bine înțeleși. Hanoi este o binecuvântare pentru turistul cu discernământ atunci când vine vorba de cheltuieli. Străduțele orașului vechi colcăie (din lipsă de un cuvânt mai bun) de viață, de activitate. Trotuarele servesc drept bucătării pentru micile restaurante, motocicletele își fac loc printre vânzătorii ambulanți, iar turiștilor le este greu să ajungă dintr-un loc în altul pentru că la fiecare pas mai găsesc câte un cadru fotogenic. E frumos, e mic, e aglomerat, foarte aglomerat.
De văzut? Altceva decât spectacolul străzii? Păi, ar fi lacul Hoan Kiem în care se spune că trăiesc țestoase gigantice ce se arată uneori la suprafață. Fericiții care le zăresc au noroc toată viața! Am fost de câteva ori în Hanoi și mereu am așteptat minute bune apariția țestoasei, dar nu. Nu. Pe insula cea mare a lacului există un templu unde puteți afla povestea țestoaselor. Merită pus pe lista de vizitat, văzut, aflat în Hanoi. Mausoleul lui Ho Chi Minh este la câteva minute de mers cu taxiul de orașul vechi și, din nou, trebuie văzut, fie că ești interest de istoria comunismului în sud-estul Asiei, fie nu. Pe Lenin nu am fost să-l văd la Moscova, dar mi s-a povestit că experiența este asemănătoare. Stai la o coadă care se mișcă la fel ca un trenuleț, intri în camera cu Ho Chi Minh (preparat tot de specialiștii ruși), te uiți și te miri din mers și pe urmă ieși tot în formație. Cartierul din jurul mausoleului e zona de ambasade a capitalei unde poți vedea cele mai frumoase exemple de vile construite în stil colonial francez, uimitor de bine păstrate. Tot pe lista de atracții și tot aproape de orașul vechi este Templul Literaturii, prima universitate din Vietnam, azi muzeu.
Acum că am enumerat atracțiile, tot ce îți rămâne de făcut în Hanoi este să mănânci. Bineînțeles, Pho este cel mai cunoscut fel de mâncare vietnamez, iar în Hanoi se face unul de te lingi pe degete. Fie că e cu vită (clasic), cu pui sau vegetarian, Pho este felul de mâncare-emblemă al Vietnamului. Sigur, globalizarea ne oferă un bol de Pho vietnamez la orice colț de stradă din orice metropolă a lumii, dar cel din Hanoi e originalul. Oferta culinară este mult mai diversă și include specialități din șarpe sau carne de câine plus embrioni de rață – din care am avut plăcerea să gust. Pentru șarpe, musai să mergi într-o suburbie a Hanoiului ce se numește Le Mat sau Satul Șerpilor. Aici, fiecare restaurant oferă în meniu șarpe, de la banalii șerpi de casă și apă până la cobre.
Bineînțeles, noi, turiștii, suntem tentați să încercăm specialități din reptile pentru a avea ce povesti acasă când ne întoarcem, însă pentru localnici, șarpele este un fel de mâncare obișnuit. De altfel, restaurantele unde se face show de – genul șarpele adus la masă și manevrat puțin înainte de a fi spintecat de viu în fața mesenilor– sunt clar pentru turiști. Cele pentru localnici aduc mâncarea de șarpe direct gătită, în farfurii, din bucătărie. Pentru poze cu dovada că ai mâncat șarpe, alege totuși restaurantele pentru turiști. Prețurile nu sunt cu mult mai mari.
Așadar, dacă o să faci un circuit prin Vietnam în 2020, pune și Hanoiul pe listă. Pentru trei zile. Eu am stat 12 când am ajuns acolo prima dată. Datorită invidiatelor mele îndeletniciri, mi se întâmplă să petrec mai mult timp într-un loc (considerat mai puțin ofertant din punct de vedere turistic) decât alți turiști sănătoși la cap. Astfel am împins limitele plictiselii în Kathmandu, Bangkok, Singapore, Reykjavik, Dubai, Hong Kong (mai ales Hong Kong) sau Londra (chiar și Londra). Sigur, am muncit, nu m-am dus la distracție în toate orașele enumerate mai sus, însă vorbesc acum strict din punct de vedere turistic. Unele dintre aceste locuri (considerate de tranzit spre alte destinații mai interesante din țările respective) au ajuns să-mi fie dragi, pentru altele încă am o rezervă. Hanoi face parte din prima categorie. M-aș întoarce oricând pentru un bol de Pho și pentru spectacolul străzii. Îți doresc să ajungi cât mai curând acolo.
