Vacheron Constantin se află într-o ascensiune neîntreruptă. E un brand orologer care deja se gândește la aniversarea celor 300 de ani de existență, dar care nu contenește să uimească prin inovație, imaginație, curaj, modernism și un coeficient uriaș de „cool factor”.
Am avut ocazia minunată de a participa, la Paris, la lansarea exclusivistă a celei mai noi colecții Métiers d’Art de la Vacheron Constantin, Tribute to Great Civilisations, patru ceasuri dedicate marilor civilizații: elenă, persană, egipteană și romană, ale căror povești le puteți afla din interviul de mai jos, cu domnul Christian Selmoni, legendarul Style & Heritage Director al Vacheron Constantin.
Mulțumiri speciale „sufletului” acestui minunat eveniment, Anna-Maria Spyropoulos, prin intermediul căreia revista ForbesLife România a luat parte la lansare, la cina spectaculoasă din Muzeul Luvru și la prezentarea ceasurilor în cadrul unui eveniment unde câțiva jurnaliști, printre care și eu, au avut privilegiul de a vedea operele (de artă și orologere) de la Muzeul Luvru într-o prezentare privată. Nu voi uita niciodată ce am simțit când, în sălile pustii ale Luvrului, am văzut alături Sfinxul și ceasul care îl înfățișează sau mozaicurile din palatul regelui Darius, minunat reproduse pe cadranul modelului Vacheron.
Să începem cu povestea parteneriatului cu Muzeul Luvru și ce anume v-a determinat să alegeți civilizațiile antice ca tematică a acestor minunate opere de artă.
Christian Selmoni: Când am încheiat parteneriatul cu Muzeul Luvru, dorința noastră era să creăm o colecție métiers d’art care să ne ofere ocazia de a colabora cu acest muzeu celebru. Ei au fost de acord cu ideea noastră. Apoi alegerea subiectelor a fost făcută de echipa de design Vacheron Constantin, în colaborare cu echipa de custozi a muzeului. Ne doream să găsim o tematică de interes pentru ambii parteneri, și așa am ajuns la ideea unui omagiu adus Marilor Civilizații. Cunoaștem, desigur, bogatul patrimoniu al Muzeului Luvru, există civilizații ale căror capodopere impresionante se află în posesia acestui muzeu.
GRAND SPHINX DE TANIS
Așadar, am căzut de acord asupra tematicii Marilor Civilizații și, ulterior, asupra celor patru civilizații alese. Am purtat discuții îndelungi cu custozii pe acest subiect, deoarece consideram că am putea acoperi și alte părți ale lumii; pe de altă parte, este adevărat că, dat fiind amplasamentul muzeului în Franța, Europa, bogăția colecțiilor este impresionantă în special în ceea ce privește civilizațiile mediteraneene. Așa se face că, în cele din urmă, am optat pentru aceste patru civilizații.
Firește, am fi putut alege cinci sau șase, dar, în final, am decis să ne oprim la patru, gândindu-ne că un număr mai mare ar duce la o diluare inutilă a efortului nostru și, în plus, ar fi sporit complexitatea lucrării din punct de vedere artistic, din perspectiva timpului investit etc. Apoi colecția noastră trebuia să fie una exclusivă. Așa sunt, de câțiva ani încoace, colecțiile noastre métiers d’art. Lansăm o nouă colecție din doi în doi ani, dar – așa cum știți deja – manufacturăm foarte puține ceasuri. Acesta este motivul pentru care ne-am limitat la patru civilizații ce reprezintă ere diferite din istoria antică a Europei și a Orientului Mijlociu.
GRAND SPHINX DE TANIS
Victoire de Samothrace
Putem spera că va exista, la un moment dat, și un alt episod?
Pe de-o parte, aș spune că rețeta care stă la baza acestei colecții este minunată. Îmbinarea unei opere de artă cu alte opere de artă care o înconjoară și o susțin și redarea întregului complex așa cum s-a văzut reprezintă o combinație ideală. Pe de altă parte, dacă avem în vedere bogatul patrimoniu al Muzeului Luvru și varietatea sa ieșită din comun, cred că adevărata provocare în ceea ce ne privește ar fi să ne gândim la o nouă colecție métiers d’art – ceva cu totul diferit. Portița rămâne deschisă pentru o a doua ediție. Sau, cine știe, am putea alege o direcție complet diferită. Încă nu am luat o decizie fermă în acest sens.
Am înțeles. E bine totuși că portița aceea rămâne deschisă… Cât timp s-a lucrat la această colecție?
Prima discuție cu muzeul a avut loc la finalul anului 2019 – începutul anului 2020. Deci aproape trei ani. Mai exact, doi ani și jumătate între discuția inițială și lansarea propriu-zisă a modelelor. Destul de mult.
Dată fiind complexitatea colecției, aș spune că nu e chiar atât de mult.
După părerea mea, pentru a crea o astfel de colecție, este nevoie de timp. Când vorbim despre colecții métiers d’art, încercăm, de fapt, să forțăm limitele – în sensul că, cu fiecare colecție pe care o realizăm, nivelul de măiestrie crește. De această dată, am ridicat ștacheta foarte sus.
Adevărat.
Probabil va trebui să ne autodepășim. Cel puțin, asta ne propunem. Pentru noi, colecțiile métiers d’art reprezintă o minunată ocazie de a ne dovedi măiestria în domeniul artelor decorative și, totodată, o oportunitate de a demonstra că, deși folosim aceste meșteșuguri vechi de secole, suntem capabili să inovăm, să creăm lucruri cu adevărat noi și moderne.
Îmi puteți spune dacă v-ați confruntat cu unele provocări mai greu de depășit, poate din cauza pandemiei sau poate a unor probleme de natură tehnică?
Din punct de vedere operațional, este adevărat că dezvoltarea acestei colecții în contextul pandemiei de Covid a fost cu atât mai dificilă din cauza restricțiilor pe care le cunoaștem cu toții. Pe de altă parte însă, designerii noștri nu numai că au făcut o treabă excepțională – firește, sunt specialiști în arte decorative, aici nu încape îndoială –, dar adevărata lor putere în cadrul acestui proiect a constat în faptul că, din clipa în care s-au gândit pentru prima dată la construcția cadranului, au avut capacitatea de a transpune designul lor în artă. Iar asta a contat enorm pe parcurs.
Revenind la întrebarea de mai devreme, despre provocări: desigur că îmbinarea tuturor acestor arte manuale a fost o reală provocare – începând cu tăierea pietrelor și așa mai departe –, dar adevărata provocare a fost în terenul designerilor.
Care a fost momentul dumneavoastră preferat din întâlnirea de la Muzeul Luvru? Care dintre cele patru decoruri v-a plăcut cel mai mult? Știu că ați prezentat Leul lui Darius, probabil acela a fost preferatul dumneavoastră. Sau poate nu?
În ceea ce mă privește, am avut privilegiul de a vizita Muzeul Luvru de mai multe ori pe parcursul acestui proces. Pentru mine, ziua de ieri a fost mai degrabă relaxantă, în sensul că a fost o reală plăcere pentru noi să prezentăm ceasurile în acest context. După părerea mea, a fost o idee genială, ea ajutând foarte mult la înțelegerea faptului că adevărata dificultate, adevărata provocare nu stă în a reproduce o operă de artă, ci în a o reinterpreta, respectând piesa originală. Cred că asta s-a demonstrat ieri. Pentru mine, cel puțin, acesta a fost aspectul cel mai important.
Și care credeți că este mesajul pe care îl transmite Vacheron Constantin prin această colaborare de excepție?
Am început să lucrăm la această colecție împreună cu Muzeul Luvru înțelegând că Vacheron Constantin este forța motrice care stă la baza procesului de creație; iar odată ce designerii au avut o idee clară asupra a ceea ce doreau să facă, respectiv să aibă un subiect principal în centru, înconjurat sau susținut de alte piese în fundal, cred că cei de la Luvru au fost încântați să colaboreze cu noi, și mai cred că echipa de custozi a muzeului s-a dovedit de neegalat în ceea ce privește documentarea acestei colecții. Pentru că una este să alegi Victoria Samotraciei sau Bustul lui Augustus și cu totul altceva este să concepi un ceas în care fiecare element al cadranului să respecte cu fidelitate istoria, consecvent în detaliile legate de eră, spațiu geografic, chiar și în privința cuvintelor sau a scrierilor reproduse.
După părerea mea, custozii de la Luvru au făcut o treabă extraordinară în acest context, ne-au fost de un real ajutor. Vorbim uneori despre genul acela de colaborări care aduc avantaje pentru toate părțile implicate – ei bine, despre asta este vorba aici. Deci, da, consider că fără echipa de custozi a Muzeului Luvru, care s-a ocupat de selectarea și transcrierea grafică, această colecție n-ar fi atins niciodată un asemenea nivel.
Victoire de Samothrace
Înțeleg. Mă tot uit la cadrane și sunt, realmente, uimită de faptul că, deși există foarte multe elemente, cadranele nu sunt deloc aglomerate, încărcate. Sunt perfecte!
Să luăm, de pildă, Bustul lui Augustus. Când l-am văzut pentru prima oară, am fost, realmente, impresionat. Este un element-surpriză, în sensul că te-ai aștepta ca bustul să fie în centrul cadranului, înconjurat de diverse detalii. Dar nu este așa. Potrivit designerilor noștri, decizia de a plasa bustul într-o poziție descentrată a fost luată pentru a-i conferi lui Augustus mai multă putere și măreție. În plus, evităm astfel efectul de medalion. Pentru mine, acesta este cel mai bun model din colecție. El vorbește despre creativitate, inovație, modernitate – aspect care, din punctul meu de vedere, este foarte important. În același timp, am reușit performanța de a nu ne juca cu istoria. Cred că aceasta este adevărata forță a acestei colecții, unul dintre atuurile sale importante.
Înțeleg. O ultimă întrebare: cum se explică faptul că Vacheron Constantin pare să fie în perfectă armonie cu luxul autentic, că știe exact ce trebuie făcut – deși atât de puțini o fac – și cui credeți că i se datorează această evoluție extraordinară? Acest brand se autodepășește în permanență, evoluează constant… Cum vă explicați acest lucru? Aveți vreo explicație? E un fenomen atât de rar întâlnit în vremurile noastre.
Întrebarea este foarte bună, dar mi-e greu să ofer un răspuns simplu. Suntem unul dintre puținele branduri orologere care au redescoperit artele decorative în anii ’90. Și am continuat pe direcția aceasta. Ține de natura umană să faci lucrurile din ce în ce mai bine.
Da, în unele cazuri.
Dacă vorbim despre creațiile métiers d’art Vacheron Constantin, cred că pentru noi a existat un moment de cotitură. Iar acel moment a fost anul 2007, când am lansat colecția Vacheron Constantin métiers d’art Les Masques.
Acela a fost un moment definitoriu pentru relația mea personală cu brandul Vacheron Constantin. N-am să uit niciodată colecția aceea.
Anul 2007 era în plină epocă modernistă în universul orologer. Am luat decizia de a începe lucrul la colecția respectivă în 2005. Și ne-am pus următoarea întrebare: cum putem noi, brandul Vacheron Constantin, să ne poziționăm în acest context de creativitate fără limite, de spargere a tiparelor? Stilul nostru orologer este clasic, elegant, sofisticat etc. Dar avem acel atu care este terenul nostru de joacă în plan creativ, și anume métiers d’art. Și ne-am gândit să spargem tiparele métiers d’art creând colecția Les Masques. A fost un risc uriaș pe care ni l-am asumat, dar totul a decurs bine.
Cred că, odată cu această colecție, poziția noastră în micul univers métiers d’art s-a schimbat radical. Cu alte cuvinte, consider că această colecție ne-a ajutat enorm în procesul nostru de transformare – datorită ei am devenit mai dornici de cunoaștere, mai dispuși să explorăm diverse direcții, să inovăm mai mult, să surprindem mai mult – uneori cu succes, alteori cu mai puțin succes. Și mai cred că faptul că am reușit să menținem viu acest spirit se datorează în mare măsură colecției métiers d’art Les Masques. Cel puțin așa văd eu lucrurile. Cred că punctul comun între colecțiile Les Masques și Marile Civilizații este faptul că aceste ceasuri reușesc cumva să le comunice oamenilor un mesaj foarte subtil și profund uman în același timp.
Exact. Ele vorbesc despre rădăcinile noastre ca specie, ca rasă.
Ne fac să ne punem întrebări despre tot felul de lucruri.
Da. Și chiar e indicat să facem acest lucru.
Iar uneori, atunci când privești înspre trecut, găsești explicații pentru viața ta actuală, dar și pentru viitor. În fine, pătrundem cumva pe teritoriul filozofic, dar este important, pentru că aici este esența vieții. Da, cred că acesta este cel mai bun răspuns pe care vi-l pot oferi. Colecția Les Masques a fost cu adevărat momentul nostru de cotitură.
Vă mulțumesc!
Foto Marius Michailov, Paris